Calul troian

      "..au trait fericiti pana la adanci batraneti."
Acestea sunt de obicei ultimele cuvinte intr-un basm, lasand parca loc imaginatie noastre sa vada ce a urmat - de obicei ne imaginam o viata perfecta si un cer vesnic senin.

      

      In viata pamantenilor insa ramanem uimiti de multitudinea nuantelor pe care problemele le pot lua.

      Cei ce asteptam sa traim ca si crestini un basm, suntem primi la care ne cade cerul in cap, mai rau de atat fiind doar cei ce asteapta sa pluteasca  de pe un norisor pe altul,  iar altul nu mai e.

      Viata se comporta ca si un ceas desteptator, ne intrerupe somnul si visele; cateodata inteleg de ce multi refuza sa se trezeasca. Alti refuza sa traiasca in lumea oamenilor mari pentru ca aici totul e lipsit de culoare, totul in afara de ambalaje.

      A fi un bun crestin presupune a spune si altora despre aceasta viata, si vrand sa dovedim cat de buni crestini suntem, luam evanghelia si o punem intr-un ambalaj viu colorat, stralucitor, iar pretul... pretul e mic, ieftin..

       Inducem in eroare cu buna stiinta, transformand Evanghelia Pacii intr-un fel de "cal troian", un dar primit de la zei.. un dar pe care apoi il platim scump insa.

      

      Cumparam o evanghelie vanduta ieftin, si asta ne face orbi la maretia si valoarea ei reala, ne simtim saraci, nefericiti si mizerabili  chiar  avand lucrul cel mai scump..

      Cumparam o evanghelie incompleta, una care sa satisfaca foamea noastra de a sti, sau de a simti, sau de a face, si desi ea ne provoaca sa-i raspundem cu tot ce suntem, cu fiecare celula , devenim selectivi, nu dorim sa ne schimbam  prea mult perspectiva .

      Cumparam o evanghelie-basm, si o vreme ne simtim alintati si  consolati, ceea ce ne da o stare de multumire. Ce altceva ti-ai putea dori?
      

      Pe cat de multumit si linistit poti fi o vreme, pe atat de sigur  sa fi ca vine o zi in care  vei intalni  circumstante care nu te vor alinta, iar tu nu ai invatat niciodata  despre asa ceva.

     

     Pe cat de multumit  esti de cunostintele tale despre adevar, despre Evanghelia ce deseori ai aparat-o, pe atat de sigur sa fi ca intr-o zi nu iti va folosi la nimic, una e sa dezbati adevarul si alta e sa umbli in lumina lui, una e sa fi interesat de viata noua si alta e sa fi patruns de ea.

      Iti mai amintesti ziua cand ai decis sa adopti crestinismul? acest dar..?  Nu mica ti-a fost uimirea cand ai vazut ca incepe sa semene tot mai mult cu acel dar troian.. care avea darul... mortii in el.

     Nu poti adopta crestinismul, el te adopta pe tine.

      A vedea adevarul, complet,  inseamna sa fii miscat de el si sa-l iubesti; apoi il vei simti, si din acel moment singura ta dorinta va fi sa il traiesti.

Evanghelia este adevar, un adevar complet.

      Un adevar al mintii, un adevar al inimii, un adevar ce poate fi trait.
 Chiar daca  pare, nu e un basm, e doar adevarul  de fiecare zi pentru cei ce au fost  infiati de Adevar.

      Cine a spus ca problemele pot poruncii bucuriei sa plece din inima ta?
Poate ca "au trait fericiti" nu e un basm pentru cei ce suntem straini aici, pentru cei ce ne bucuram chiar si in necazurile noastre stiind ca acolo dobandim rabdarea, care imbratiseaza biruinta, iar biruinta aduce speranta, dar speranta aceasta nu inseala.

       Christos in noi, nadejdea slavei.

     

Prin ochii Lui

     Văd , văd  niște  oameni umblând , dar mi se par ca niște  copaci.

    Câtă  vreme era orb, acest om avea fericirea lui, poate.. lui nu-i era dor să  privească  cerul senin după  furtuna ce tocmai  a  trecut, dar.. acum..  are ochii  deschiși, acum.. nu mai e orb..

     Nefericirea lui e tocmai în  faptul că  nu mai e orb, dar nici nu vede.

      Cu cât o religie este mai vagă cu atât  este mai confortabilă .

Imagini și  contururi clare,  cer poziții  clare și  decizii clare.

      Nu există  nimic mai inconfortabil ca și adevărurile  tranșante  ale Bibliei, pentru că  acestea cer și  așteaptă  decizii clare, altfel.. te trezești  ca și  orbul după  prima atingere..  nefericit.

       Dacă am accepta în  întregime  Adevărul  Scripturilor, apropiindu-ne de El ca niște  copilași  gata să  creadă și  să  asculte tot, realizându-I valoarea,  lăsându-L să  ne  încălzească  inimile amorțite de gerul nepăsării..      atunci voalul ce ne acoperă  ochi  s-ar topi într-o  clipă.

      Altfel...

      E ca și  cum ai fi creștin, numai cu jumătate  de inima - om viu însă  cu jumatate de inimă  nu am vazut, e nevoie de una întreaga  să  fi viu.
      Să  cunoști  atât  Adevăr încât  să  nu mai fii orb, dar nu destul ca să  vezi și  să  fii  plin de bucurie.

       Voalul ce-mi acoperea ochii a căzut, acum privesc cu fața  descoperită , și ca într-o  oglindă, văd..  Văd  gloria Lui.
      Nu doar ochii și-au găsit  vindecarea, dar și inima vede acum, fiind plină  de lumină, lumină  în  care se reflectă  strălucind chipul Lui.
      Și  greutățile  de acum.. le văd , le văd  lucrând, le  văd  cum fac să  strălucească  tot mai mult chipul Lui în  inima mea.

      Odata  priveam si vedeam oamenii ca pe niste.. oricum , dar nu-L vedeam pe El oglindindu-se  in chipul lor, nu ei, eu..  eu aveam intai  nevoie de a doua atingere a lui Isus. Poate si tu?

      O zi te simti crestin, crezi, te bucuri putin, apoi se intampla ceva si  iti spui: daca eram crestin nu as fi avut aceste ganduri..

      Nefericirea ta e tocmai ca.. nu mai esti orb, cunosti suficient adevar ca sa nu te mai poti bucura de lume, dar nu  destul ca sa  fii plin de viata. Ceva lipseste, si nu stii ce.

      Poate ca ochii tai nu au fost creati ca sa te privesti prin ei devenind  suficient de bun si  credincios  ca El sa te accepte si sa iti spuna: "fiule".

      Ochii tai au fost creati sa  vada cum Mielul lui Dumnezeu  duce orbirea, mediocritatea si deznadejdea ta pe un deal, si acolo le tintuieste pe lemn.. chiar daca.. acelasi cui a tintuit si mainile Lui..
    
     Pe un deal, o fereastra s-a deschis in cer,   in care te vezi, dar prin ochii Lui acum, clar : curat, sapat in palmele Lui..

Acasă

    " Eu sunt Calea!"   Calea prin care bărbați și femei ajung acasă.

       Aceasta este în întregime lucrarea Lui.
   Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine.
   Isus a fost.. "mâinile" cu care Dumnezeu ne-a luat în brațe, ne-a curățat rănile făcute de atâtea căzături și apoi, ne-a  dus acasă.
   
      Locul de care fugim atât de des.. Acasă.. pentru că acolo nu mai avem nimic, doar pe El, iar în El avem totul.

      Fugim.. pentru că ne cade invidia și egoismul din buzunarele rupte, fugim pentru că acolo e Lumina, și se văd toate petele de pe haina pestriță a caracterului  nostru șchiop; ne rușinăm și fugim.
Fugim atât de  departe încât ne rătăcim, pe propriile noastre cărări, iar acolo..  în rătăcirea noastră ne înfășoară alte brațe,  brațele Fricii,  brațele Disperării..

      Ne amintim și visăm.. uneori am vrea parcă.. dar.. se spune că din brațele Fricii nimeni nu a scăpat vreodată.

       Nu știu unde ai fugit, nu știu  unde te-ai rătăcit, nu știu ce brațe s-au înfășurat în jurul tău, dar știu că El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

     Un Dumnezeu plin de har.

      Indrăznește.. mâinile întinse așteaptă să îți vi în fire, aceleași mâini m-au salvat, în ultima clipă când țărușul urma să-mi străpungă inima pentru totdeauna, dar.. a întins El mîinile, lăsând să-I fie străpunse, iar mai apoi,  când m-a găsit, am recunoscut semnul... cicatricea din mâini mi-a spus atunci: Te iubesc, ai preț în ochii Mei, și de atunci îmi repetă în fiecare dimineață.

Întoarce-te acasă! Acasă e în brațele Lui, lângă inima Lui.

Trezirea

      Adjudecat!

 Postul a fost ocupat. De azi inainte vei fi dumnezeu cu norma intreaga, si te vei ocupa de toate problemele noastre, nu vei face insa nimic fara permisiune.

      Cam asta e ceea ce ii spunem deseori prin modul in care traim si gandim: Doamne, iti facem un serviciu, dar nu uita sa fii recunoscator, te lasam sa ne fi dumnezeu, dar ai grija sa fi de treaba!

       Am crescut auzind vorbindu-se despre trezire,       nu-mi amintesc totusi sa ma fi lamurit nimeni ce inseamna asta in realitate.

“Este ceasul sa va treziti in sfarsit..” sau poti astepta sa fi trezit; oricum ai alege, inseamna ca dormi!

      Uneori ori traim momente de exaltare umbland cu Dumnezeu, si ne place, simturile naturale isi primesc tributul, si devin apoi tot mai flamande, alergandu-ne tot mai mult pentru a-si potolii foamea tot mai mare. 

      Asta e trezirea spunea cineva, vrem o trezire care ne face sa ne simtim bine, si daca

Dumnezeu nu se descurca, il vom ajuta noi, orice, doar sa fie potolita foamea aceasta .

Prin simturi umblam cand traiam in firea noastra pamanteasca , spune apostolul Pavel, dar acum..

Trezirea esti tu! Dar costa!

 

     Pe oricine intrebi, toti stiu azi cum ar trebui condusa tara, ce ar trebui sa faca vecinul, cum ar trebui sa fie biserica, ce ar trebui sa faca Dumnezeu, uitand ca EL este Dumnezeu, si El nu poarta ochelari, nici aparat auditiv, nici carja, si nici nu adoarme la volan.

     Ar fi de bun augur o intrevedere, doar intre tine si... El, poate aflam cine pe cine trebuie sa asculte.

Intra.

      “Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale? De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?

      Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

       Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

      Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? Are ploaia tată?            

       Cine dă naştere picăturilor de rouă?

      Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

Iti inalti tu glasul pana la nori ca sa chemi sa te acopere rauri de ape?

Poti tu sa arunci fulgerele ca sa plece? Iti zic ele: iata-ne?

      Uimit? Eu da!

 Nu am reusit sa raspund la nici o intrebare, dar ma simt onorat sa ii spun Tata.

Trezirea nu inseamna sa simti mai mult, nici sa faci mai mult, ce sa ii semeni Lui mai mult, sa Il cunosti pe EL, iar cunoscandu-L il vei iubi, si te vei cunoaste si pe tine. 

In imaginea Lui

    Mai sunt oameni normali, oameni obisnuiti.. ?

Cu siguranta mai sunt cred eu, orice ar presupune acest lucru.

     Normal este sa vedem zapada iarna, e un lucru obisnuit ca ploile de vara sa fie insotite de tunete ce par a zgudui pamantul din temelii, este normal sa te gandesti ca vei si secera atunci cand arunci bobul de grau in pamant, e natural sa cauti apa atunci cand esti insetat, e normal sa cauti ajutor cand ti-e prea greu.. si pot continua aproape la nesfarsit, dar pentru a fi un om care traieste in naturalul lui ce e de facut, ce e de stiut oare?

      Nimic.. te-ai putea gandi, traieste viata asa cum vine.
Intotdeauna am crezut ca natura are raspunsuri la multe intrebari dificile, spunea cineva: du-te la furnica, lenesule! Ea.. asa mica si neinsemnata are totusi un raspuns.

     O barca e creata pentru a deschide drumuri prin valurile marii, impotrivindu-li-se de cele mai multe ori pentru a inainta spre tinta aleasa.
 Normal e pentru orice om sa aiba o tinta si sa se lupte cu valurile pentru a o atinge;
orice om are o tinta in viata, vei spune..
 A ta care e?

     In mijlocul iernii, zapada aduce bucurie copiilor, in mijlocul verii stropii mari de ploaie racoresc pamantul uscat, in mijlocul unui univers infinit, TU ce faci? Care e normalul pentru existenta ta?

     Cine ar putea raspunde mai bine decat Cel ce te-a creat..?

    Normal, natural pentru tine ar fi sa ai chipul Creatorului tau, sa stapanesti peste toate binecuvantarile cu care te-a inconjurat, si sa traiesti ca un om binecuvantat.

   
      Iar daca uneori obosesti, sa-L auzi spunand: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu merg inaintea ta, sunt alaturi de tine, te ocrotesc de jur imprejur, desi acum Ma simti departe, sunt mai aproape decat gandesti. Eu sunt Domnul, Pacea ta! Nici un rau nu te v-a biruii.    Lasa-ti credinta sa se ridice,inalta-ti mainile obosite, sunt cu tine! Sunt tot ce ai nevoie.”

     Auzindu-i vocea, chiar obosit, chiar in furtuna sa ii spui:
"Nu ma voi teme caci am privirea atintita in ochii Tai, Iti voi urma vocea oricat de intunecata va fi noaptea, stiu ca esti langa mine, nu ma tem. Cand obosesc, Tu esti credincios, Tu esti taria mea, Tu esti tot ce am nevoie."

      “Voi merge Eu Insumi cu tine si iti voi da odihna” - poti auzi ori de cate ori crezi ca esti prea slabit pentru a mai face un singur pas; cand ingrijorarea isi croieste drum catre inima ta “Stai linistit, Eu lupt pentru tine” e raspunsul Lui.

     Tu apoi, sa nu cauti la fata oamenilor, sa asculti si pe cel mic, ca si pe cel mare, vegheaza asupra sufletului tau si sa nu uiti minunile ce le-ai vazut, sa nu iti iasa din inima; povesteste-le copiilor tai si copiilor copiilor tai. Sa stii in orice zi ca Domnul tau este plin de indurare, El nu te va parasi niciodata.
   
     Nu v-a uita ce ti-a promis; sa stii ca El e SINGURUL Dumnezeu! Un Dumnezeu credincios care isi tine indurarea peste o mie de generatii dupa tine, fiindca tu Il iubesti si Il asculti din toata inima.
   
    El nu cauta la fata omului, nu primeste daruri ca un judecator nedrept, El.. face dreptate orfanului si vaduvei si poarta de grija celui strain.

     El iti da ploaie la vreme, El merge inaintea ta si nimeni nu iti poate sta impotriva, El trece pe ceruri cu maretie ca sa-ti vina in ajutor, El, Dumnezeul cel Vesnic e un refugiu in mijlocul furtunii.

Sa fi recunoscator in orice zi, stiind ca totul vine de la El, si cand nu Il intelegi, priveste cat e de sus cerul, gandeste-te pe ce e asezat Pamantul, nici asta nu intelegi si totusi nu te nelinisteste.

     El, nu lasa de rusine pe nici unul din cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui.

Acum iti pune inainte binele si raul, viata si moartea, alege viata, ca sa traiesti! Asta inseamna sa fii un om normal, sa iti cunosti Creatorul, scopul, Dumnezeul, singurul Dumnezeu.

     Daca alergi in alta directie, nu esti un om normal, nu, nu ai fost creat pentru altceva.

     Sa traiesti cu spatele spre un Creator magnific nu, nu te face normal;

sa traiesti in ignoranta fata de un Dumnezeu extraordinar nu, nu te face un om normal;

sa traiesti viata din plin, facand tot ce iti place fara a-L iubii cu toata inima nu, nu te face om normal;

a-L iubi doar cand e sa te lauzi cu El, si de marile sarbatori, nu, nu te face om normal;

sa traiesti la fel cum traiesc toti din jurul tau nu, nu te face om normal;

     Normal vei fi doar avand chipul Lui intiparit pe fata ta, El fiind singura persoana care te fascineaza.

Altfel, esti ca o barca  pe uscat, ca si zapada in luna iulie..

Credința?

   Credinta?  Suna familiar? Prea familiar, te asigur, atat de familiar ca de cele mai multe ori tratam cu superficialitate acest lucru.

 
     Credinta nu este naturala (fireasca- adica pare nefireasca ). Sa ai o pozitie, o gandire si un libaj al credintei , de cele mai multe ori pare nefiresc, ciudat, nu te preocupa cand nu te incadrezi prea bine in peisajul creionat in culorile gandirii materialiste. Credinta nu tine seama de ceea ce vedem cu ochii, de ceea ce auzim cu urechile noastre, sau de ceea ce trupul nostru poate simtii.

     Credinta tine cont doar de promisiunile lui Dumnezeu!

Ochii nostri fizici vad doar marele zid al Ierihonului, urechile noastre aud doar batjocurile inamicilor, dar credinta.. credinta vede zidurile cazand, credinta il vede pe dusman invins.

     Trupul nostru poate simtii durerile sfasietoare ale cancerului, dar credinta il vede uscat si consumat de puterea vindecatoare a lui Iehova Rafa – “Domnul care te vindeca”

     Ochii nostri fizici vad norii intunecati atarnand greu asupra capului. Urechea aude sunetul tunetului. Dar credinta, credinta porunceste linistita: “Taci, fara gura!”

     Ochii fizici vad trupul consumat de boala, dar credinta vede boala ca parte din blestemul legii.

Credinta vede puterea bolii anulata la Calvar, unde toti cei ce sufera au fost rascumparati.

Credinta ii porunceste bolii sa plece de la victima sa in Numele Lui Isus, apoi iese din camera cu incredere ca ceea ce spune Cuvantul Lui Dumnezeu se va implinii: “si bolnavii se vor insanatosii”

     Exista riscul sa pari orb pentru lumea din jurul tau, pentru ca alegi sa nu te uiti la circumstante ce la ceea ce promite El, atunci.. 

   fi orb si lasa-ti inima sa rezoneze cu inima Lui de Tata, crede-L, si proclama cu deplina incredere ceea ce Domnul ti-a promis. 

 
   
     Modul in care incepi sa vezi, va schimba modul in care gandesti, atitudinile si mai apoi modul in care vorbesti, cu indrazneala unui fiu de Rege, iar suferintele prin care ai trecut deja te-au invatat sa vorbesti cu bunatate.

Dincolo de nori

      Ai privit cerul azi? Da, stiu, era negru.. totusi am zarit si un curcubeu.. iar o voce a Celui ce Este mi-a amintit ca in spatele lui sta credinciosul Jehova, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine!

      Asta vad privind cerul, fie el si plumburiu, si apasator ca in operele lui Bacovia; oricat de intunecat ar fi, o bucurie imensa vrea sa-ti inunde inima, realizezi ca intr-o zi te vei uimii  de spectacolul vizual ce va strabate cerul de la un capat la altul, si mai mult decat privirea, intreaga fiinta iti va ramane in uimire: iata, El vine cu slava pe nori.

     Atunci orice umbra de rautate, de suferinta, de tristete vor palii, orice fiinta de pe pamant va constientiza ca Acela pe care Ioan il numeste “Mielul Lui Dumnezeu” pentru blandetea cu care a luat toate falimentele si toate pacatele noastre si le-a tintuit pe cruce, El.. Mielul, caracterul plin de dragoste si compasiune, EL este Leul, Biruitorul, Regele!

    In clipa aceea tot cerul va fi cuprins de maretia si splendoarea Sa, si orice fiinta va sti ca El este Atotputernic.

     Cand El se arata pe cerul vietii tale, si esti cuprins de constienta acestor lucruri, realizezi cu cine ai de-a face; orice ai purtat pe umeri dispare, orice te leaga oprindu-ti inaintarea dispare, asemeni unui fir de ata la intalnirea unei flacari; oricata opzitie ar sta inaintea ta, ingreunandu-ti inaintarea, nu numai tu vei vedea puterea Lui, ce si cine iti sta in cale, cand Il urmezi pe Domnul Vietii.

   
     “Cine se atinge de tine, copilul Meu, se atinge de lumina ochilor Mei! Intelege, esti important pentru Mine, asculta-Ma. Pas cu pas te voi invata sa traiesti biruitor”.

     Ce poti face daca acum nu vezi sa fi biruitor in multe aspecte ale vietii, dimpotriva, vezi lucruri ca si descurajarea, tristetea, frica, faliment.. tinandu-se de tine?

     Este  asa de simplu raspunsul.. dar mai intai, crezi ca mai ai ceva de incercat pentru a traii plenar, o viata de biruinta,  invaluit in dragostea Lui? Daca nu, atunci hai pentru un minut sa pretindem ca nu mai stim nimic din cele invatate;

..traiesc, dar nu mai traiesc eu, ce Christos traieste in mine!

 
     In domeniile si aspectele vietilor noastre unde are loc frica, descurajarea, mandria... nu traieste El, traim tot noi inca, asa cum stim noi;

poate dorim sa afirmam acum ca si vechiul cantec al trupei Taxi, as vrea sa ploua.. peste guvern, primarie...   dar noi asteptam o ploaie mult mai puternica decat una care face curatenie in institutiile statului, ploaia tarzie care inunda caracterul nostru schiop, si ineaca toata rautatea, invidia, mandria, mania, vorbele necugetate, tot ce ne face sa nu fim buni si milosi, avand un caracter asemeni Mielului.

      Cat traieste El si cat traiim noi? Asta am vazut deja fiecare, daca am vrut sa vedem.

Nu mai vreau sa gandesc ganduri de-ale oamenilor, nu vreau sa mai actionez in faptele oamenilor, ce in fapte ale credintei, fara frica de ceea ce va fi maine,

     Azi, El este Biruitor!

Azi, El a promis ca e cu tine!

Azi, Tu esti biruitor in Numele Lui! El a biruit totul! Rosteste, proclama plin de credinta!

     Ridica-te si mergi dupa El, ai nevoie de un caracter nou, dar El stie cum .. ; accepta medodele Lui , sunt cele mai bune, cele mai pline de compasiune si de dragoste.

     Eclesiastul afirma ca mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui, avand asta in minte, putem spera in etapele mai grele, mai dureroase ale procesului de innoire a mintii, si a caracterului nostru. Putem alege sa-I multumim pentru toate lucrurile, sa ne bucuram sperand, chiar in necazuri, contrar oricaror lucruri ne punem toata increderea in El, si asteptam in pace, in credinciosie sfarsitul lucrului inceput in noi: un caracter sfant, demn de numele pretios ce il avem, copii ai Celui PreaInalt.


     Un caracter ce nu se mai pleaca in fata greutatilor si provocarilor vietii; cand totul pare prea greu privim cerul, pe care Biruitorul se intoarce, desii uneori e de nevazut, isi ascunde fata, sau poate prezenta Sa e ascunsa, nu o putem simtii, totusi,  El e langa tine. Daca pentru vre-un motiv tace, El e acolo, a promis asta. Sa ai pace! E cu tine.
     Mergi inainte!

Nu mă părăsi, Doamne!

     Nu ma parasi, Doamne!

Dumnezeule nu te departa de la mine! Vino degraba in ajutorul meu, Doamne, Mantuirea mea!

     Nu putini sunt cei ce au trecut prin experienta in care simt ca Dumnezeu se departeaza de ei exact in momentul in care au poate cea mai mare nevoie de El; ti s-a intamplat vreodata?

      Acestea erau cuvintele lui David, si sunt cuvintele fiecarui om ce a pierdut apropierea de Domnul, acest strigat disperat se prea poate sa nu ne fie strain multora dintre noi.

     De ce oare s-ar departa Dumnezeu de un om cand stim din Cuvantul Sfant ca El doreste sa petreaca timp cu noi?

 
      Pacatul atrage aceasta consecinta groaznica, incercand sa fii ceea ce nu esti, dorind lucruri pentru care nu ai fost creat, tu ai fost creat sa porti chipul Lui.

   
     Nu, Domnul Vietii nu te acuza, nu el este Acuzatorul. In timpul petrecut de Isus printre oameni, nu a acuzat pe nimeni, in afara de pretinsii lideri religiosii ai vremii, tare neprihaniti pe dinafara, dar putrezi, si greu mirositori in caracterele lor.

     Nu.. acel Isus care a strigat pe cruce : Tata, iarta-i! Acela care a acceptat intr-o clipa pocainta sincera a talharului de alaturi, Acela! nu cel inchipuit azi de mintile noastre, Acela.. nu acuza, El ofera solutia pentru orice faliment: du-te, si sa nu mai pacatuiesti!

      Poate alegerile gresite sunt cele ce te-au adus in starea de a nu te mai bucura de prezenta Lui, un inceput bun ar fi sa te alaturi psalmistului, spunand: acum Doamne, ce mai pot nadajduii eu? In Tine imi e nadejdea. Izbaveste-ma de toate faradelegile mele. Du-te si sa nu mai pacatuiesti e valabil si azi.

     Nu sunt pentru mine cuvintele acestea vei spune, asta am zis si eu in timp ce le scriam,dar apoi am realizat ca am trait aceasta zi uitand parca, de Cel ce imi e alaturi. Nebagand in seama bratul puternic ce m-a tinut;

      Azi poate nu.. dar cu siguranta fiecare cunoastem starea aceea.

Ce pacat sa fie oare in a vedea in fiecare dimineata bunatatea Lui, si a nu proclama cu toata puterea: voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi istorisii toate minunile Tale. Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta Numele Tau, Dumnezeule preainalt ?

 Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie.

Privirea..

     Treizeci de arginți – mult.. puțin.. am fi tentați să  credem că acesta a fost prețul pentru care omul Isus a fost vândut. Cei ce-L urmau atunci aveau ei înșiși un preț de plătit, cel al renunțării la sine, oare cât a fost acest preț pentru Simon, e mai mare acest preț Simon de treizeci de arginți?
 
     Cât ai fi fost gata să plătești Simon pentru a nu trece prin experiența negării legăturii ce o aveai cu Isus? Cât ai fi fost gata să plătești pentru a nu trece prin acea zdrobire sufletească? Cât ai fi fost gata să plătești pentru a nu fi nevoit să stai rușinat, un trădător, în fața Iubirii, recunoscand in inima ta ca ai fost josnic, trădând nu doar pe Isus ca Domn, dar trădându-L ca și prieten, și toate acestea.. în fața unei slugi..

     Treizeci de arginți e un preț mic, față de cât ar fi dat apoi Petru pentru a nu trece prin acea situație apăsătoare, pentru a nu fi nevoit să vadă privirea unui prieten trădat, rușine, vinovăție apăsare, regret.

     Dar, atunci.. cum de unul dintre cei ce se odihneau la umbra Celui Atotputernic I-a socotit valoarea în argint? Să fie oare numai atât? Împreună cu omul Isus,  Iuda și-a vândut și Mântuitorul, și-a vândut și  relația personală cu Dumnezeu, și-a vândut destinul ce îl avea în  Christos, moștenirea.. și-a vândut de fapt întreaga lui existentă, întreaga lui viață, nu pe Domnul, căci pe Domnul îl pierduse demult pe drum.
   
      Treizeci de arginți era valoarea lui Iuda, nu a Lui Christos, Mielul Lui Dumnezeu, El nu are preț decât pentru cei ce nu-L cunosc cu adevarat, dar el.. el nu avea de unde să stie lucrul acesta, el.. el nu întâlnise privirea Lui Isus ca și Petru, exact în momentul în care a văzut cât de josnice pot fi pornirile inimii unui om, mai exact, a lui însuși, și mai exact, a mea, poate și a ta..

     Unul L-a vândut pe Domnul, s-a vândut și pe el, pentru un preț în argint..

     Altul ar fi dat poate greutatea sa în  aur, pentru a nu-i zdrobi inima Lui Isus, prin acea trădare; nu poți ști prețul până nu stai tu însuți rușinat de faptele tale, și  vezi că trădarea rănește inima Lui, și totuși privirea.. ce o fi fost în acea privire? Ură, mânie, sete de răzbunare? Nuuuuu! Acestea nu ar fi atins niciodată inima unui om în modul în care a fost atins Simon. O lacrimă a vazut Simon, - “mă doare gestul tău Simon”! - și dragoste, ce combinație!

     Tu cum reacționezi la trădare? În ciuda durerii ce îți lovește inima, mai găsești puterea să iubești?

     Ai fost vândut, sau ai vândut tu însuți.. pe treizeci de arginți ai orgoliului personal, arginți ai mâniei, arginți ai fricii, ai falsei tale liniști sufletești.

     Ai vândut? Acum ai argintul în mână și poți merge liniștit să-ți trăiești viața, arginți îți va ajunge o vreme de acum, apoi se va termina și vei fi pierdut totul. Chiar daca vei încerca, ca și Mica să-ți umpli casa de idoli cu prețul argintului, crezând că te ascultă Tatăl Luminii când tu te pleci în fața lor, vei fi pierdut totul deja.. degeaba mai aduce acum Samuel jertfă împreună cu tine Saul, ca să-ți acoperi neascultarea, în fața poporului rămâi neprihânit, dar pe Domnul l-ai pierdut deja, demult.

     Ai fost vândut? - ai harul să fii părtaș suferințelor Mielului Lui Dumnezeu, lucru ce te face și moștenitor al bogăției harului Său.

     Dar, privirea.. trebuie s-o întâlnești, trebuie să cazi in fața Lui plângând, trebuie să vezi că trădarea ta doare, trebuie să te simți rușinat de bunătatea Lui nemăsurată, odată, și apoi nu vei mai fi rușinat niciodată, nu, nicicând nu-ți va mai fi rușine de Isus, niciodată nu vei mai dorii să ascunzi că El este prietenul tău, și tu al Lui, nu te vei mai ascunde după nici o perdea, ci, te vei arăta tu însuți la lumină, și vei fi văzut; niciodată nu vei mai putea fi prizonier nici măcar în închisoare, chiar și  de acolo asemeni lui Pavel și Sila, tu vei evada în Cer printre gratii aducând plin de bucurie laudă Mielului împreună cu sfinții.

     Aceasta este Viața în Libertate, ce nu poate fi îngrădită de nimic, nici bucuria nici pacea, nici dragostea nici bunătatea.. dar nu poti cunoaște bucuria laudei în încercare până nu ai întâlnit Privirea..

Atunci, tu, și toate ambițiile tale vei înceta să  exiști, și va exista El  prin tine.

     Lumea rămâne uimită văzând ce poate face El în și printr-un  om, dat Lui.

Speranță sau nimic

      Ținem strânși pumnii amândoi de parca am fi apucat toate comorile lumii.. nu slăbim nici o clipa, crezând ca în mâinile noastre se afla tot ce putem dobândi. Oprește-te!

      Privește adevăratele comori: o inima curata, un duh smerit, pacea Lui, o inima

noua, de fiu ; înainte de a rămâne doar cu pumnii strânși, privind cum se scurge nisipul fără valoare printre degete, renunță la tot ce ții acum atât de strâns, și apuca voia Lui, planul Lui cu viata ta. În El ai un viitor sigur, un destin dincolo de ceea ce mintea omeneasca isi poate imagina. Renunța la ceea ce ești, la ceea ce ai și mergi pe mana Lui!

      Toate resursele unei vieți de biruința sunt în El. Pas cu pas va merge înaintea ta, când te vei culca, vei fi fără teama și somnul iți va fi dulce.

Nu te mai îngrijora pentru lucrurile scumpe inimii tale, pune-le în mana Lui, mana destul de gingașă sa mângăie un obraz brăzdat de lacrimi, mana destul de puternica sa aducă biruința în orice lupta! E cel mai sigur loc din univers. Ce zici? Vrei? Accepți sa te încrezi în El din toată inima ta cu adevărat?

      Alege, și fii azi omul de bine care capătă favoarea Lui.

            Ești părinte și te îngrijorezi pentru copiii tai? Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în EL, și copiii lui au un loc de adăpost în El. Oricât am vrea și am oricât am încerca sa ferim persoanele dragi de furtunile vieții nu vom putea, ele fac parte din creșterea noastră, dar putem fi acei oameni înțelepți care sa transmitem favoarea și binecuvântarea Lui, generațiilor ce vin după noi, putem fi azi acei neprihăniți pe care Domnul îi aude, și-i scapă din toate necazurile lor.

      Fii azi, un prieten adevărat, și un frate pentru cel aflat în nenorocire; împrumută pe Domnul având mila de cel sărac, și Mâna Lui te va răsplăti! Când ți se va gresii – uita!și vei avea cinste; fii plin de bunătate și vei fi plin de farmec, vei avea un nume bun, mai de preț decât bogățiile

      Ce ții azi în pumnii tai? Hai sa facem o plimbare pe la Cruce, și tot ce ținem atât de strâns în mâini sa lăsam acolo. Orice nu e al Lui, lasă acolo; nu ai fost creat pentru acele lucruri. Tu nu mai ai nevoie de nimic ce nu e al Lui.

      Crucea e cel mai mare act de lepădare din univers, deoarece prin ea, Tatăl ne scapă de toate lucrurile ce nu-i aparțin Lui, ne împiedica sa mai facem ceva ce vine din viata omului nostru vechi.

Sa nu admirăm succesul și măreția! Grija noastră sa fie numai ca omul nostru vechi sa fi trecut pe la cruce. Ori de cate ori lipsește cicatricea crucii, lipsește și ungerea Duhului Sfant.

      Acum El iți spune: copilul meu, liniștește-te! Pune-ți viitorul în Mâinile mele!

Ce ții tu acum în mâini oricum vei pierde! Și tinerețea și confortul și bunăstarea, și frumusețea și influența, de multe ori și bucuria și pacea, și tot ce crezi ca te împlinește și iți da valoare.

      Predă-l Lui și visele și scopurile vieții tale, ambițiile.. falimentele.. dezamăgirile.. tot! Și nu vei rămâne cu mâinile goale!

El în fiecare dimineața își înnoiește bunătatea față de noi și ne da speranța, pe Cel care zilnic ne poartă povara, pe Cel ce este Tata orfanului, pe Cel ce dă o familie celui părăsit, pe Cel ce eliberează captivii, pe Cel care în bunătatea Sa ne asculta, și răspunde prin minuni!

Nu vom rămâne cu pumnii goi, nu vom rămâne de rușine! Pentru ca nădăjduim în El, și toți cei ce nădăjduiesc în Domnul nu vor fi dați de rușine!

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!

Bunătatea

     

          O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăți celor ce se incred in Tine, in fața fiilor oamenilor! Psalmul 31:19.
     Bunătatea Lui, pune in uimire pe orice om care se întâlnește cu ea, marchează, schimbă oameni pentru tot restul vieții. David, a putut doar sa exclame: Oooooo! Cât de mare este bunătatea Ta...


     La ce nivel ai experimentat bunătatea Lui? Poate ca și Ieremia, vezi bunătatea Domnului în  credincioșia Lui, reamintită prin fiecare răsărit de soare, prin fiecare apus.. dar bunătatea Lui e mult mai mult decât ochiul poate vedea, mai mult decât mintea poate intelege, doar inima reușește să bea din acest izvor nemărginit, și uneori de neînțeles : Bunătatea Lui!


     Bunătatea Domnului este pentru toți, în  bunătatea Lui, El face să cadă ploaia și peste cei buni și peste cei răi, de ce atunci nu toți experimentam în  egală măsură această bunătate?
Bunătatea Lui o vei simți în măsura în  care vei cunoaște inima Tatălui și în  măsură în care vei decide să te increzi pe deplin în  El, și să mărturiseşti acest lucru: mă  încred în  Domnul, nădăjduiesc în  Bunătatea Domnului!


    Cu cât  ne apropiem mai mult de El, îl  vedem mai bun, mai sfânt, iar noi ne vedem mai mici, și totuși luați in brațele Sale cu dragoste, ca fii, iar din acest punct vom vedea tot mai mare bunătatea Lui.

     “..cui I s-a iertat mult, iubește mult...” întotdeauna  am crezut că aici nu se cântărește iubirea, ci sinceritatea, smerenia, recunoștința. 

A ne vedea prea buni, sau nu chiar așa de răi, va genera ca răspuns la dragostea și bunătatea Lui o inimă căldicică, îl  iubim și noi.. așa.. oricum nu a a avut de iertat mare lucru la mine...
  

     Bunătatea Domnului te va copleși in măsura in care tu il vei copleși cu sinceritate, smerenie,  atunci vei vedea, vei trăi bunătatea Lui.
           Azi este timpul, acum este momentul potrivit.