Acasă

    " Eu sunt Calea!"   Calea prin care bărbați și femei ajung acasă.

       Aceasta este în întregime lucrarea Lui.
   Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine.
   Isus a fost.. "mâinile" cu care Dumnezeu ne-a luat în brațe, ne-a curățat rănile făcute de atâtea căzături și apoi, ne-a  dus acasă.
   
      Locul de care fugim atât de des.. Acasă.. pentru că acolo nu mai avem nimic, doar pe El, iar în El avem totul.

      Fugim.. pentru că ne cade invidia și egoismul din buzunarele rupte, fugim pentru că acolo e Lumina, și se văd toate petele de pe haina pestriță a caracterului  nostru șchiop; ne rușinăm și fugim.
Fugim atât de  departe încât ne rătăcim, pe propriile noastre cărări, iar acolo..  în rătăcirea noastră ne înfășoară alte brațe,  brațele Fricii,  brațele Disperării..

      Ne amintim și visăm.. uneori am vrea parcă.. dar.. se spune că din brațele Fricii nimeni nu a scăpat vreodată.

       Nu știu unde ai fugit, nu știu  unde te-ai rătăcit, nu știu ce brațe s-au înfășurat în jurul tău, dar știu că El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

     Un Dumnezeu plin de har.

      Indrăznește.. mâinile întinse așteaptă să îți vii în fire, aceleași mâini m-au salvat, în ultima clipă când țărușul urma să-mi străpungă inima pentru totdeauna, dar.. a întins El mâinile, lăsând să-I fie străpunse, iar mai apoi,  când m-a găsit, am recunoscut semnul... cicatricea din mâini mi-a spus atunci: Te iubesc, ai preț în ochii Mei, și de atunci îmi repetă în fiecare dimineață.

Întoarce-te acasă! Acasă e în brațele Lui, lângă inima Lui.

In imaginea Lui

    Mai sunt oameni normali, oameni obisnuiti.. ?

Cu siguranta mai sunt cred eu, orice ar presupune acest lucru.

     Normal este sa vedem zapada iarna, e un lucru obisnuit ca ploile de vara sa fie insotite de tunete ce par a zgudui pamantul din temelii, este normal sa te gandesti ca vei si secera atunci cand arunci bobul de grau in pamant, e natural sa cauti apa atunci cand esti insetat, e normal sa cauti ajutor cand ti-e prea greu.. si pot continua aproape la nesfarsit, dar pentru a fi un om care traieste in naturalul lui ce e de facut, ce e de stiut oare?

      Nimic.. te-ai putea gandi, traieste viata asa cum vine.
Intotdeauna am crezut ca natura are raspunsuri la multe intrebari dificile, spunea cineva: du-te la furnica, lenesule! Ea.. asa mica si neinsemnata are totusi un raspuns.

     O barca e creata pentru a deschide drumuri prin valurile marii, impotrivindu-li-se de cele mai multe ori pentru a inainta spre tinta aleasa.
 Normal e pentru orice om sa aiba o tinta si sa se lupte cu valurile pentru a o atinge;
orice om are o tinta in viata, vei spune..
 A ta care e?

     In mijlocul iernii, zapada aduce bucurie copiilor, in mijlocul verii stropii mari de ploaie racoresc pamantul uscat, in mijlocul unui univers infinit, TU ce faci? Care e normalul pentru existenta ta?

     Cine ar putea raspunde mai bine decat Cel ce te-a creat..?

    Normal, natural pentru tine ar fi sa ai chipul Creatorului tau, sa stapanesti peste toate binecuvantarile cu care te-a inconjurat, si sa traiesti ca un om binecuvantat.

   
      Iar daca uneori obosesti, sa-L auzi spunand: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu merg inaintea ta, sunt alaturi de tine, te ocrotesc de jur imprejur, desi acum Ma simti departe, sunt mai aproape decat gandesti. Eu sunt Domnul, Pacea ta! Nici un rau nu te v-a biruii.    Lasa-ti credinta sa se ridice,inalta-ti mainile obosite, sunt cu tine! Sunt tot ce ai nevoie.”

     Auzindu-i vocea, chiar obosit, chiar in furtuna sa ii spui:
"Nu ma voi teme caci am privirea atintita in ochii Tai, Iti voi urma vocea oricat de intunecata va fi noaptea, stiu ca esti langa mine, nu ma tem. Cand obosesc, Tu esti credincios, Tu esti taria mea, Tu esti tot ce am nevoie."

      “Voi merge Eu Insumi cu tine si iti voi da odihna” - poti auzi ori de cate ori crezi ca esti prea slabit pentru a mai face un singur pas; cand ingrijorarea isi croieste drum catre inima ta “Stai linistit, Eu lupt pentru tine” e raspunsul Lui.

     Tu apoi, sa nu cauti la fata oamenilor, sa asculti si pe cel mic, ca si pe cel mare, vegheaza asupra sufletului tau si sa nu uiti minunile ce le-ai vazut, sa nu iti iasa din inima; povesteste-le copiilor tai si copiilor copiilor tai. Sa stii in orice zi ca Domnul tau este plin de indurare, El nu te va parasi niciodata.
   
     Nu v-a uita ce ti-a promis; sa stii ca El e SINGURUL Dumnezeu! Un Dumnezeu credincios care isi tine indurarea peste o mie de generatii dupa tine, fiindca tu Il iubesti si Il asculti din toata inima.
   
    El nu cauta la fata omului, nu primeste daruri ca un judecator nedrept, El.. face dreptate orfanului si vaduvei si poarta de grija celui strain.

     El iti da ploaie la vreme, El merge inaintea ta si nimeni nu iti poate sta impotriva, El trece pe ceruri cu maretie ca sa-ti vina in ajutor, El, Dumnezeul cel Vesnic e un refugiu in mijlocul furtunii.

Sa fi recunoscator in orice zi, stiind ca totul vine de la El, si cand nu Il intelegi, priveste cat e de sus cerul, gandeste-te pe ce e asezat Pamantul, nici asta nu intelegi si totusi nu te nelinisteste.

     El, nu lasa de rusine pe nici unul din cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui.

Acum iti pune inainte binele si raul, viata si moartea, alege viata, ca sa traiesti! Asta inseamna sa fii un om normal, sa iti cunosti Creatorul, scopul, Dumnezeul, singurul Dumnezeu.

     Daca alergi in alta directie, nu esti un om normal, nu, nu ai fost creat pentru altceva.

     Sa traiesti cu spatele spre un Creator magnific nu, nu te face normal;

sa traiesti in ignoranta fata de un Dumnezeu extraordinar nu, nu te face un om normal;

sa traiesti viata din plin, facand tot ce iti place fara a-L iubii cu toata inima nu, nu te face om normal;

a-L iubi doar cand e sa te lauzi cu El, si de marile sarbatori, nu, nu te face om normal;

sa traiesti la fel cum traiesc toti din jurul tau nu, nu te face om normal;

     Normal vei fi doar avand chipul Lui intiparit pe fata ta, El fiind singura persoana care te fascineaza.

Altfel, esti ca o barca  pe uscat, ca si zapada in luna iulie..

Credința?

   Credința?  Sună familiar? Prea familiar, te asigur, atât de familiar că de cele mai multe ori tratăm cu superficialitate acest lucru.

 
     Credința nu este naturală (firească- adică pare nefirească ). Să ai o poziție, o gândire și un limbaj al credinței , de cele mai multe ori pare nefiresc, ciudat, nu te preocupa când nu te încadrezi prea bine în peisajul creionat în culorile gândirii materialiste. Credința nu ține seama de ceea ce vedem cu ochii, de ceea ce auzim cu urechile noastre, sau de ceea ce trupul nostru poate simții.

     Credința ține cont doar de promisiunile lui Dumnezeu!

Ochii noștri fizici văd doar marele zid al Ierihonului, urechile noastre aud doar batjocurile inamicilor, dar credința.. credința vede zidurile căzând, credința îl vede pe dușman învins.

     Trupul nostru poate simții durerile sfâșietoare ale cancerului, dar credinţa îl vede uscat și consumat de puterea vindecătoare a lui Iehova Rafa – “Domnul care te vindecă”.

     Ochii noștri fizici văd norii întunecați atârnând greu asupra capului. Urechea aude sunetul tunetului. Dar credinţa.. credinţa poruncește liniștită: “Taci, fără gură!”

     Ochii fizici văd trupul consumat de boală, dar Credința vede boala ca parte din blestemul legii.

Credința vede puterea bolii anulată la Calvar, unde toți cei ce suferă au fost răscumpărați.

Credința îi poruncește bolii să plece de la victima sa în Numele Lui Isus, apoi iese din cameră cu încredere că ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu se va împlini: “și bolnavii se vor însănătoși ”. 

     Există riscul să pari orb pentru lumea din jurul tău, pentru că alegi să nu te uiți la circumstanțe, ci la ceea ce promite El, atunci.. 

   fii orb și lăsă-ți inima să rezoneze cu inima Lui de Tată, crede-L, și proclamă cu deplină încredere ceea ce Domnul ți-a promis. 

 
   
     Modul în care începi să vezi, va schimba modul în care gândești, atitudinile și mai apoi modul în care vorbești, cu îndrăzneala unui fiu de Rege, iar suferințele prin care ai trecut deja te-au învățat să vorbești cu bunătate.

Dincolo de nori

      Ai privit cerul azi? Da, stiu, era negru.. totusi am zarit si un curcubeu.. iar o voce a Celui ce Este mi-a amintit ca in spatele lui sta credinciosul Jehova, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine!

      Asta vad privind cerul, fie el si plumburiu, si apasator ca in operele lui Bacovia; oricat de intunecat ar fi, o bucurie imensa vrea sa-ti inunde inima, realizezi ca intr-o zi te vei uimii  de spectacolul vizual ce va strabate cerul de la un capat la altul, si mai mult decat privirea, intreaga fiinta iti va ramane in uimire: iata, El vine cu slava pe nori.

     Atunci orice umbra de rautate, de suferinta, de tristete vor palii, orice fiinta de pe pamant va constientiza ca Acela pe care Ioan il numeste “Mielul Lui Dumnezeu” pentru blandetea cu care a luat toate falimentele si toate pacatele noastre si le-a tintuit pe cruce, El.. Mielul, caracterul plin de dragoste si compasiune, EL este Leul, Biruitorul, Regele!

    In clipa aceea tot cerul va fi cuprins de maretia si splendoarea Sa, si orice fiinta va sti ca El este Atotputernic.

     Cand El se arata pe cerul vietii tale, si esti cuprins de constienta acestor lucruri, realizezi cu cine ai de-a face; orice ai purtat pe umeri dispare, orice te leaga oprindu-ti inaintarea dispare, asemeni unui fir de ata la intalnirea unei flacari; oricata opzitie ar sta inaintea ta, ingreunandu-ti inaintarea, nu numai tu vei vedea puterea Lui, ce si cine iti sta in cale, cand Il urmezi pe Domnul Vietii.

   
     “Cine se atinge de tine, copilul Meu, se atinge de lumina ochilor Mei! Intelege, esti important pentru Mine, asculta-Ma. Pas cu pas te voi invata sa traiesti biruitor”.

     Ce poti face daca acum nu vezi sa fi biruitor in multe aspecte ale vietii, dimpotriva, vezi lucruri ca si descurajarea, tristetea, frica, faliment.. tinandu-se de tine?

     Este  asa de simplu raspunsul.. dar mai intai, crezi ca mai ai ceva de incercat pentru a traii plenar, o viata de biruinta,  invaluit in dragostea Lui? Daca nu, atunci hai pentru un minut sa pretindem ca nu mai stim nimic din cele invatate;

..traiesc, dar nu mai traiesc eu, ce Christos traieste in mine!

 
     In domeniile si aspectele vietilor noastre unde are loc frica, descurajarea, mandria... nu traieste El, traim tot noi inca, asa cum stim noi;

poate dorim sa afirmam acum ca si vechiul cantec al trupei Taxi, as vrea sa ploua.. peste guvern, primarie...   dar noi asteptam o ploaie mult mai puternica decat una care face curatenie in institutiile statului, ploaia tarzie care inunda caracterul nostru schiop, si ineaca toata rautatea, invidia, mandria, mania, vorbele necugetate, tot ce ne face sa nu fim buni si milosi, avand un caracter asemeni Mielului.

      Cat traieste El si cat traiim noi? Asta am vazut deja fiecare, daca am vrut sa vedem.

Nu mai vreau sa gandesc ganduri de-ale oamenilor, nu vreau sa mai actionez in faptele oamenilor, ce in fapte ale credintei, fara frica de ceea ce va fi maine,

     Azi, El este Biruitor!

Azi, El a promis ca e cu tine!

Azi, Tu esti biruitor in Numele Lui! El a biruit totul! Rosteste, proclama plin de credinta!

     Ridica-te si mergi dupa El, ai nevoie de un caracter nou, dar El stie cum .. ; accepta medodele Lui , sunt cele mai bune, cele mai pline de compasiune si de dragoste.

     Eclesiastul afirma ca mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui, avand asta in minte, putem spera in etapele mai grele, mai dureroase ale procesului de innoire a mintii, si a caracterului nostru. Putem alege sa-I multumim pentru toate lucrurile, sa ne bucuram sperand, chiar in necazuri, contrar oricaror lucruri ne punem toata increderea in El, si asteptam in pace, in credinciosie sfarsitul lucrului inceput in noi: un caracter sfant, demn de numele pretios ce il avem, copii ai Celui PreaInalt.


     Un caracter ce nu se mai pleaca in fata greutatilor si provocarilor vietii; cand totul pare prea greu privim cerul, pe care Biruitorul se intoarce, desii uneori e de nevazut, isi ascunde fata, sau poate prezenta Sa e ascunsa, nu o putem simtii, totusi,  El e langa tine. Daca pentru vre-un motiv tace, El e acolo, a promis asta. Sa ai pace! E cu tine.
     Mergi inainte!

Nu mă părăsi, Doamne!

     Nu mă părăsi, Doamne!

Dumnezeule nu te depărta de la mine! Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!

     Nu puțini sunt cei ce au trecut prin experiența în care simt că Dumnezeu se depărtează de ei exact în momentul în care au cea mai mare nevoie de El; ți s-a întâmplat vreodată?

      Acestea erau cuvintele lui David, și sunt cuvintele fiecărui om ce a pierdut apropierea de Domnul, acest strigăt disperat se prea poate să nu ne fie străin multora dintre noi.

     De ce oare s-ar depărta Dumnezeu de un om când știm din Cuvântul Sfânt că El dorește să petreacă timp cu noi?

 
      Păcatul atrage această consecință groaznică, încercând să fii ceea ce nu ești, dorind lucruri pentru care nu ai fost creat, tu ai fost creat să porți chipul Lui.

   
     Nu, Domnul Vieții nu te acuză, nu El este Acuzatorul. În timpul petrecut de Isus printre oameni, nu a acuzat pe nimeni, în afară de pretenții lideri religioși ai vremii, tare neprihăniți pe dinafară, dar putrezi, și greu mirositori în caracterele lor.

     Nu.. acel Isus care a strigat pe cruce : Tată, iartă-i! Acela care a acceptat într-o clipă pocăința sinceră a talharului de alături, Acela! nu cel închipuit azi de mințile noastre, Acela.. nu acuză, El oferă soluția pentru orice faliment: du-te, și să nu mai păcătuiești!

      Poate alegerile greșite sunt cele ce te-au adus în starea de a nu te mai bucura de prezența Lui, un început bun ar fi să te alături psalmistului, spunând: acum Doamne, ce mai pot nadăjduii eu? În Tine îmi e nădejdea. Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele. Du-te și să nu mai păcătuiești e valabil și azi.

     Nu sunt pentru mine cuvintele acestea vei spune, asta am zis și eu în timp ce le scriam, dar apoi am realizat că am trăit această zi uitând parcă, de Cel ce îmi e alături. Nebăgând în seamă brațul puternic ce m-a ținut;

      Azi poate nu.. dar cu siguranță fiecare cunoaștem starea aceea.

Ce păcat să fie oare în a vedea în fiecare dimineață bunătatea Lui, și a nu proclama cu toată puterea: voi lauda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi istorisii toate minunile Tale. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule preaînalt ?

 Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie.

Privirea..

     Treizeci de arginți – mult.. puțin.. am fi tentați să  credem că acesta a fost prețul pentru care omul Isus a fost vândut. Cei ce-L urmau atunci aveau ei înșiși un preț de plătit, cel al renunțării la sine, oare cât a fost acest preț pentru Simon, e mai mare acest preț de treizeci de arginți, Simon?
 
     Cât ai fi fost gata să plătești Simon, pentru a nu trece prin experiența negării legăturii ce o aveai cu Isus? Cât ai fi fost gata să plătești pentru a nu trece prin acea zdrobire sufletească? Cât ai fi fost gata să plătești pentru a nu fi nevoit să stai rușinat, un trădător, în fața Iubirii, recunoscând în inima ta că ai fost josnic, trădând nu doar pe Isus ca Domn, dar trădându-L ca și prieten și toate acestea.. în fața unei slugi..

     Treizeci de arginți e un preț mic, față de cât ar fi dat apoi Petru, pentru a nu trece prin acea situație apăsătoare, pentru a nu fi nevoit să vadă privirea unui prieten trădat, rușine, vinovăție apăsare, regret.

     Dar, atunci.. cum de unul dintre cei ce se odihneau la umbra Celui Atotputernic I-a socotit valoarea în argint? Să fie oare numai atât? Împreună cu omul Isus,  Iuda și-a vândut și Mântuitorul, și-a vândut și  relația personală cu Dumnezeu, și-a vândut destinul ce îl avea în  Christos, moștenirea.. și-a vândut de fapt întreaga lui existentă, întreaga lui viață, nu pe Domnul, căci pe Domnul îl pierduse demult pe drum.
   
      Treizeci de arginți era valoarea lui Iuda, nu a Lui Christos, Mielul Lui Dumnezeu, El nu are preț decât pentru cei ce nu-L cunosc cu adevarat, dar el.. el nu avea de unde să știe lucrul acesta, el.. el nu întâlnise privirea Lui Isus ca și Petru, exact în momentul în care a văzut cât de josnice pot fi pornirile inimii unui om, mai exact, a lui însuși, și mai exact, a mea, poate și a ta..

     Unul L-a vândut pe Domnul, s-a vândut și pe el, pentru un preț în argint..

     Altul ar fi dat poate greutatea sa în  aur, pentru a nu-i zdrobi inima Lui Isus, prin acea trădare; nu poți ști prețul până nu stai tu însuți rușinat de faptele tale, și  vezi că trădarea rănește inima Lui, și totuși privirea.. ce o fi fost în acea privire? Ură, mânie, sete de răzbunare? Nu! Acestea nu ar fi atins niciodată inima unui om în modul în care a fost atins Simon. O lacrimă a vazut Simon, - “mă doare gestul tău Simon”! - și dragoste, ce combinație!

     Tu cum reacționezi la trădare? În ciuda durerii ce îți lovește inima, mai găsești puterea să iubești?

     Ai fost vândut, sau ai vândut tu însuți.. pe treizeci de arginți ai orgoliului personal, arginți ai mâniei, arginți ai fricii, ai falsei tale liniști sufletești.

     Ai vândut? Acum ai argintul în mână și poți merge liniștit să-ți trăiești viața, arginți îți vor ajunge o vreme de acum, apoi se vor termina și vei fi pierdut totul.

 Chiar daca vei încerca, ca și Mica să-ți umpli casa de idoli cu prețul argintului, crezând că te ascultă Tatăl Luminii când tu te pleci în fața lor, vei fi pierdut totul deja.. degeaba mai aduce acum Samuel jertfă împreună cu tine Saul, ca să-ți acoperi neascultarea, în fața poporului rămâi neprihânit, dar pe Domnul l-ai pierdut deja, demult.

     Ai fost vândut? - ai harul să fii părtaș suferințelor Mielului Lui Dumnezeu, lucru ce te face și moștenitor al bogăției harului Său.

     Dar, privirea.. trebuie s-o întâlnești, trebuie să cazi în fața Lui plângând, trebuie să vezi că trădarea ta doare, trebuie să te simți rușinat de bunătatea Lui nemăsurată, odată, și apoi nu vei mai fi rușinat niciodată, nu, nicicând nu-ți va mai fi rușine de Isus, niciodată nu vei mai dorii să ascunzi că El este prietenul tău, și tu al Lui, nu te vei mai ascunde după nici o perdea, ci, te vei arăta tu însuți la lumină, și vei fi văzut; niciodată nu vei mai putea fi prizonier nici măcar în închisoare, chiar și  de acolo asemeni lui Pavel și Sila, tu vei evada în Cer printre gratii aducând plin de bucurie laudă Mielului împreună cu sfinții.

     Aceasta este Viața în Libertate, ce nu poate fi îngrădită de nimic, nici bucuria nici pacea, nici dragostea nici bunătatea.. dar nu poți cunoaște bucuria laudei în încercare până nu ai întâlnit Privirea..

Atunci, tu, și toate ambițiile tale vei înceta să  exiști, și va exista El  prin tine.

     Lumea rămâne uimită văzând ce poate face El în și printr-un  om, dat Lui.

Speranță sau nimic

      Ținem strânși pumnii amândoi de parca am fi apucat toate comorile lumii.. nu slăbim nici o clipa, crezând ca în mâinile noastre se afla tot ce putem dobândi. Oprește-te!

      Privește adevăratele comori: o inima curata, un duh smerit, pacea Lui, o inima

noua, de fiu ; înainte de a rămâne doar cu pumnii strânși, privind cum se scurge nisipul fără valoare printre degete, renunță la tot ce ții acum atât de strâns, și apuca voia Lui, planul Lui cu viata ta. În El ai un viitor sigur, un destin dincolo de ceea ce mintea omeneasca isi poate imagina. Renunța la ceea ce ești, la ceea ce ai și mergi pe mana Lui!

      Toate resursele unei vieți de biruința sunt în El. Pas cu pas va merge înaintea ta, când te vei culca, vei fi fără teama și somnul iți va fi dulce.

Nu te mai îngrijora pentru lucrurile scumpe inimii tale, pune-le în mana Lui, mana destul de gingașă sa mângăie un obraz brăzdat de lacrimi, mana destul de puternica sa aducă biruința în orice lupta! E cel mai sigur loc din univers. Ce zici? Vrei? Accepți sa te încrezi în El din toată inima ta cu adevărat?

      Alege, și fii azi omul de bine care capătă favoarea Lui.

            Ești părinte și te îngrijorezi pentru copiii tai? Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în EL, și copiii lui au un loc de adăpost în El. Oricât am vrea și am oricât am încerca sa ferim persoanele dragi de furtunile vieții nu vom putea, ele fac parte din creșterea noastră, dar putem fi acei oameni înțelepți care sa transmitem favoarea și binecuvântarea Lui, generațiilor ce vin după noi, putem fi azi acei neprihăniți pe care Domnul îi aude, și-i scapă din toate necazurile lor.

      Fii azi, un prieten adevărat, și un frate pentru cel aflat în nenorocire; împrumută pe Domnul având mila de cel sărac, și Mâna Lui te va răsplăti! Când ți se va gresii – uita!și vei avea cinste; fii plin de bunătate și vei fi plin de farmec, vei avea un nume bun, mai de preț decât bogățiile

      Ce ții azi în pumnii tai? Hai sa facem o plimbare pe la Cruce, și tot ce ținem atât de strâns în mâini sa lăsam acolo. Orice nu e al Lui, lasă acolo; nu ai fost creat pentru acele lucruri. Tu nu mai ai nevoie de nimic ce nu e al Lui.

      Crucea e cel mai mare act de lepădare din univers, deoarece prin ea, Tatăl ne scapă de toate lucrurile ce nu-i aparțin Lui, ne împiedica sa mai facem ceva ce vine din viata omului nostru vechi.

Sa nu admirăm succesul și măreția! Grija noastră sa fie numai ca omul nostru vechi sa fi trecut pe la cruce. Ori de cate ori lipsește cicatricea crucii, lipsește și ungerea Duhului Sfant.

      Acum El iți spune: copilul meu, liniștește-te! Pune-ți viitorul în Mâinile mele!

Ce ții tu acum în mâini oricum vei pierde! Și tinerețea și confortul și bunăstarea, și frumusețea și influența, de multe ori și bucuria și pacea, și tot ce crezi ca te împlinește și iți da valoare.

      Predă-l Lui și visele și scopurile vieții tale, ambițiile.. falimentele.. dezamăgirile.. tot! Și nu vei rămâne cu mâinile goale!

El în fiecare dimineața își înnoiește bunătatea față de noi și ne da speranța, pe Cel care zilnic ne poartă povara, pe Cel ce este Tata orfanului, pe Cel ce dă o familie celui părăsit, pe Cel ce eliberează captivii, pe Cel care în bunătatea Sa ne asculta, și răspunde prin minuni!

Nu vom rămâne cu pumnii goi, nu vom rămâne de rușine! Pentru ca nădăjduim în El, și toți cei ce nădăjduiesc în Domnul nu vor fi dați de rușine!

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!

Bunătatea

     

          O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăți celor ce se incred in Tine, in fața fiilor oamenilor! Psalmul 31:19.
     Bunătatea Lui, pune in uimire pe orice om care se întâlnește cu ea, marchează, schimbă oameni pentru tot restul vieții. David, a putut doar sa exclame: Oooooo! Cât de mare este bunătatea Ta...


     La ce nivel ai experimentat bunătatea Lui? Poate ca și Ieremia, vezi bunătatea Domnului în  credincioșia Lui, reamintită prin fiecare răsărit de soare, prin fiecare apus.. dar bunătatea Lui e mult mai mult decât ochiul poate vedea, mai mult decât mintea poate intelege, doar inima reușește să bea din acest izvor nemărginit, și uneori de neînțeles : Bunătatea Lui!


     Bunătatea Domnului este pentru toți, în  bunătatea Lui, El face să cadă ploaia și peste cei buni și peste cei răi, de ce atunci nu toți experimentam în  egală măsură această bunătate?
Bunătatea Lui o vei simți în măsura în  care vei cunoaște inima Tatălui și în  măsură în care vei decide să te increzi pe deplin în  El, și să mărturiseşti acest lucru: mă  încred în  Domnul, nădăjduiesc în  Bunătatea Domnului!


    Cu cât  ne apropiem mai mult de El, îl  vedem mai bun, mai sfânt, iar noi ne vedem mai mici, și totuși luați in brațele Sale cu dragoste, ca fii, iar din acest punct vom vedea tot mai mare bunătatea Lui.

     “..cui I s-a iertat mult, iubește mult...” întotdeauna  am crezut că aici nu se cântărește iubirea, ci sinceritatea, smerenia, recunoștința. 

A ne vedea prea buni, sau nu chiar așa de răi, va genera ca răspuns la dragostea și bunătatea Lui o inimă căldicică, îl  iubim și noi.. așa.. oricum nu a a avut de iertat mare lucru la mine...
  

     Bunătatea Domnului te va copleși in măsura in care tu il vei copleși cu sinceritate, smerenie,  atunci vei vedea, vei trăi bunătatea Lui.
           Azi este timpul, acum este momentul potrivit.