Parfum de ploaie

      Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului..

Ne amintim atât de bine că suntem țărână, și uităm că țărâna aceasta a fost modelată să poarte chipul Lui, nu urmele furtunilor ce le întâlnim în cale.

       Pozăm în oameni smeriți proclamând o veșnică nevrednicie, o veșnică neputința, suntem păcătoși, recunoaștem și chiar ne mândrim.. cât de smeriți suntem recunoscând..

       Stăm cu ochii ațintiți spre lucrurile ce demult trebuiau lăsate in urmă, si ținem de aceea fațadă.. de nereproșat, și totuși fără viață, fără bucurie, fără victorie.

       Când îți întorci privirile spre EL te luminezi te bucurie.. ce simplă e soluția la toate privirile fără speranță, fără scop.

      Când îți întorci privirile spre El..    vezi ca există o altă proclamație, diferită de aceea a înfrângerii, o proclamație a ceea ce suntem prin El - copii restaurați în imaginea Lui, perfecți în ochii Tatălui, și acest fapt este atât de adevărat pe cât este de adevărat ca Hristos a înviat.

Altfel totul este zadarnic.

      Domnul nostru a fost dat la moarte, le spunea apostolul Pavel romanilor, din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat, din pricină ca am fost socotiți drepți.

Învierea a fost condiționată de justificarea aleșilor Lui.

      Iata de ce, dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică.   Speranța noastră dispare.

Domnul este viu, si așa ramâne!

      Poți fi doar un creștin facut perfect la cruce, care știe acest lucru, și feluritele încercari nu-i pot sterge zâmbetul cu parfum de cer,

sau, un creștin “smerit” dar nesigur, cu un Hristos mort, fără bucurie fără speranță..

Cel smerit, deschide ochii și îl vede pe Christos, suficiența Lui, bunătatea Lui, dar nicidecum pe sine.

Două cuvinte..

        Dar acum... 

s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu.. și anume, dreptatea dată de Dumnezeu care vine prin credința în Isus Christos, pentru toți și peste toți cei ce cred in EL.

      Dar acum... un punct de cotitură, un semnal care te anunță că e timpul să trăiești în prezent, nu hrănindu-te cu “ieri” sau cu “odată”, ci într-un prezent definit de greutatea acestor cuvinte.

      În ce măsură te identifici cu cel ce ai fost “ieri”,  sau cu ceea ce ai făcut “ieri”.. ?

Posibil să te numeri printre cei puțini care privind în urmă, văd ceva de mare valoare, ceva ce până și Dumnezeu ar găsi de bun.

      Tot ce ai fost sau ai făcut este anulat de aceste două cuvinte:  dar acum.

      Mulțumiți de ceea ce am fost, de ceea ce am făcut, de o moralitate ireproșabilă, ne prea grăbim să ne dăm pildă celor ce vor sa trăiască frumos și să fie aplaudați la scenă deschisă de însuși Dumnezeu  spunând: " bine rob bun " .

      Revenind cu picioarele pe pământ și cu Cartea în mână:  nici o ființă nu va realiza vreodată o dreptate care sa satisfacă standardele perfecțiunii Lui.

      Înainte de a deveni creștin cu adevărat, trebuie să iți vezi totala lipsă de speranță.

      Au încercat și alții, cu mult înaintea noastră să se autoîndreptățească înaintea lui Dumnezeu, ținând strâns de realizările personale însă mesajul a fost limpede: “Nimeni nu va fi socotit drept prin eforturi personale”, și cu acest lucru orice gură este închisă și orice pretenție se vede neîntemeiată.

      Pentru o clipă se face liniște.

      Pe când încă această liniște se impune.. abia acum se fac auzite cuvintele atât de importante: dar acum..    trasând o nouă direcție, și în același timp închizând o ușă în urmă.

      Ca un boomerang se va întoarce mereu și mereu neobosit trecutul amintindu-ți ce ai facut, spunându-ți ca ești la fel, dorind cu orice preț să te ingenuncheze și să îți întoarcă privirea. Un singur răspuns ai de oferit: da, așa a fost, dar acum!

De același răspuns lovindu-se, cade la pământ și îndoiala.

      Crezi că stai ferm în credință?

Ar fi complet nefolositor să vorbim despre aceste lucruri, și în același timp să mai tolerăm felurite idei despre cum devi creștin, sau cum trăiești fiind unul.

      Timpul nu poate ajuta cu nimic, nimic nu poate ajuta de fapt. Toți oamenii, absolut toți sunt vinovați în fața Lui, și nimeni nu poate realiza o stare de dreptate care să corespundă perfecțiunii Lui.

Prin noi înșine suntem fără speranță.

      Abia după ce ai înțeles acest lucru te poți bucura să auzi cuvintele: dar acum! Cuvinte ce realizează un contrast între ceea ce ai fost și ceea ce Dumnezeu a creat pentru tine, și îți oferă: soluția la nevoia ta de bază: să fi împăcat cu Dumnezeu, mai mult, o identitate complet nouă, divină.

      Acest lucru a fost planificat de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Evanghelia lui Isus Christos nu este un plan B conceput de Dumnezeu în momentul în care a realizat că umanitatea a falimentat în a reflecta chipul Lui, nu, este Planul cel Veșnic, stabilit înainte de întemeierea lumii, oglindit in Lege, prevestit de profeți,  arătat și realizat în Christos Isus.

Între tine și acest Isus stau două cuvinte..

Dar acum..

Prieteni și vise

      Am visat odată  că sunt condamnat la moarte, dar nu aceasta era dezamăgirea  mea, dezamăgirea  mea era că  nimeni nu se înghesuia să-mi  vină în  ajutor, deși  nu era aglomerat.

    

       Biblia este o carte foarte onestă, spunea cineva, nu încearcă  să  ne prezinte niște  actori bine retușați  care să  dea bine pe ecrane.

       

       Când  Isus se pregătea  să meargă la Betania, să  își  trezească  din somn prietenul, pe Lazăr,  îi  vedem pe ucenicii Lui încurajându-L să nu..  este prea periculos, te vor ucide..

       Doar unul dintre ei, Toma, știu.. dar este el, Toma, 

cel care dorea mai bine să moară  decât  să fie despărțit  de Isus: "să  mergem și  noi să murim cu El",   și  spre deosebire de Simon,  Toma chiar vorbea serios.

      Ce zi.. când  Isus a stat în  fața  mormântului  și pentru Lazăr  a avut un singur cuvânt: vino! 

       Un prieten, asta face, întinde mâna  până  în  cel mai adânc loc, și  își  scoate prietenul afară de acolo.

      A fost un punct de  cotitură  pentru Lazăr , care a  învățat  că nimic, nici chiar moartea nu ne poate despărți  de dragostea Lui.

      Dar nu  doar el a avut de învățat  în  acea zi,

ci și  Marta, a trebuit să își  închidă  ochii cu care văzuse  până  atunci, și  să  privească  prin ochii credinței apoi, prin ochii Lui.

 E nevoie de alți  ochi pentru a vedea gloria Lui.

       Nici Maria, sora ei, nu a rămas  fără  un răspuns: "dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit.." ceva știa ea..

       Știi .. Maria, ceasul tău  numără ore, minute, secunde, nicidecum timpul Lui Dumnezeu. Prea târziu   nu există  pentru El, crede numai.  

       Apusul minunat al soarelui nu înseamnă  "s-a sfârșit", ci mai degraba "ne vedem mâine  dimineață".

       Toma.. tu vrei să fii aproape de Isus cu orice preț, dar,  nu înțeleg  cum de tot ceea ce poți să vezi e moarte.. iar în  fața  ta stă  însăși  Viața. .

      Ceilalți  au privit.. cu aceeași  ochi ca și  noi.. nu erau super eroi niciunul, doar Unul.

      Unii au vazut că  în dragoste nu este frică , și  au pornit pe acest drum, alții, văzând  că  se întâmplă  lucruri despre care nimeni nu i-a învățat încă, au simțit  că  restaurarea ordinii atârnă  de ei; răbdare, va fi și  pentru voi liniște, este un loc unde nu vă va mai deranja  o viață   vibrantă.. mormânt, moarte se numește  acel loc.

       De pe acum vedem pentru ce  se pregătește  fiecare.

      Când  stai față în față  cu Adevărul, fie te va frânge, fie te  va împietri.

      Oameni simpli.. cu neajunsuri, asta creionează  Biblia sub ochii noștri, și  totuși,  dintre ei, unii au scos mâinile  din buzunare, s-au ridicat și au dat o altă  față  lumii.