Parfum de ploaie

      Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului..

Ne amintim atât de bine că suntem țărână, și uităm că țărâna aceasta a fost modelată să poarte chipul Lui, nu urmele furtunilor ce le întâlnim în cale.

       Pozăm în oameni smeriți proclamând o veșnică nevrednicie, o veșnică neputința, suntem păcătoși, recunoaștem și chiar ne mândrim.. cât de smeriți suntem recunoscând..

       Stăm cu ochii ațintiți spre lucrurile ce demult trebuiau lăsate in urmă, si ținem de aceea fațadă.. de nereproșat, și totuși fără viață, fără bucurie, fără victorie.

       Când îți întorci privirile spre EL te luminezi te bucurie.. ce simplă e soluția la toate privirile fără speranță, fără scop.

      Când îți întorci privirile spre El..    vezi ca există o altă proclamație, diferită de aceea a înfrângerii, o proclamație a ceea ce suntem prin El - copii restaurați în imaginea Lui, perfecți în ochii Tatălui, și acest fapt este atât de adevărat pe cât este de adevărat ca Hristos a înviat.

Altfel totul este zadarnic.

      Domnul nostru a fost dat la moarte, le spunea apostolul Pavel romanilor, din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat, din pricină ca am fost socotiți drepți.

Învierea a fost condiționată de justificarea aleșilor Lui.

      Iata de ce, dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică.   Speranța noastră dispare.

Domnul este viu, si așa ramâne!

      Poți fi doar un creștin facut perfect la cruce, care știe acest lucru, și feluritele încercari nu-i pot sterge zâmbetul cu parfum de cer,

sau, un creștin “smerit” dar nesigur, cu un Hristos mort, fără bucurie fără speranță..

Cel smerit, deschide ochii și îl vede pe Christos, suficiența Lui, bunătatea Lui, dar nicidecum pe sine.

Două cuvinte..

        Dar acum... 

s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu.. și anume, dreptatea dată de Dumnezeu care vine prin credința în Isus Christos, pentru toți și peste toți cei ce cred in EL.

      Dar acum... un punct de cotitură, un semnal care te anunță că e timpul să trăiești în prezent, nu hrănindu-te cu “ieri” sau cu “odată”, ci într-un prezent definit de greutatea acestor cuvinte.

      În ce măsură te identifici cu cel ce ai fost “ieri”,  sau cu ceea ce ai făcut “ieri”.. ?

Posibil să te numeri printre cei puțini care privind în urmă, văd ceva de mare valoare, ceva ce până și Dumnezeu ar găsi de bun.

      Tot ce ai fost sau ai făcut este anulat de aceste două cuvinte:  dar acum.

      Mulțumiți de ceea ce am fost, de ceea ce am făcut, de o moralitate ireproșabilă, ne prea grăbim să ne dăm pildă celor ce vor sa trăiască frumos și să fie aplaudați la scenă deschisă de însuși Dumnezeu  spunând: " bine rob bun " .

      Revenind cu picioarele pe pământ și cu Cartea în mână:  nici o ființă nu va realiza vreodată o dreptate care sa satisfacă standardele perfecțiunii Lui.

      Înainte de a deveni creștin cu adevărat, trebuie să iți vezi totala lipsă de speranță.

      Au încercat și alții, cu mult înaintea noastră să se autoîndreptățească înaintea lui Dumnezeu, ținând strâns de realizările personale însă mesajul a fost limpede: “Nimeni nu va fi socotit drept prin eforturi personale”, și cu acest lucru orice gură este închisă și orice pretenție se vede neîntemeiată.

      Pentru o clipă se face liniște.

      Pe când încă această liniște se impune.. abia acum se fac auzite cuvintele atât de importante: dar acum..    trasând o nouă direcție, și în același timp închizând o ușă în urmă.

      Ca un boomerang se va întoarce mereu și mereu neobosit trecutul amintindu-ți ce ai facut, spunându-ți ca ești la fel, dorind cu orice preț să te ingenuncheze și să îți întoarcă privirea. Un singur răspuns ai de oferit: da, așa a fost, dar acum!

De același răspuns lovindu-se, cade la pământ și îndoiala.

      Crezi că stai ferm în credință?

Ar fi complet nefolositor să vorbim despre aceste lucruri, și în același timp să mai tolerăm felurite idei despre cum devi creștin, sau cum trăiești fiind unul.

      Timpul nu poate ajuta cu nimic, nimic nu poate ajuta de fapt. Toți oamenii, absolut toți sunt vinovați în fața Lui, și nimeni nu poate realiza o stare de dreptate care să corespundă perfecțiunii Lui.

Prin noi înșine suntem fără speranță.

      Abia după ce ai înțeles acest lucru te poți bucura să auzi cuvintele: dar acum! Cuvinte ce realizează un contrast între ceea ce ai fost și ceea ce Dumnezeu a creat pentru tine, și îți oferă: soluția la nevoia ta de bază: să fi împăcat cu Dumnezeu, mai mult, o identitate complet nouă, divină.

      Acest lucru a fost planificat de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Evanghelia lui Isus Christos nu este un plan B conceput de Dumnezeu în momentul în care a realizat că umanitatea a falimentat în a reflecta chipul Lui, nu, este Planul cel Veșnic, stabilit înainte de întemeierea lumii, oglindit in Lege, prevestit de profeți,  arătat și realizat în Christos Isus.

Între tine și acest Isus stau două cuvinte..

Dar acum..

A iubit până la capăt

              

A înviat!


        Fără a fi în stare să dea multe explicații, cam asta au strigat femeile ce au găsit mormântul gol, în răsăritul soarelui, un alt Soare mai luminos se ridicase în acea dimineață.



        Uitarea și orbirea noastra a pus în uimire îngerul care nu reușea să priceapă cum femeile atunci, și noi azi Îl căutăm între morți, între lucruri moarte, în locuri întunecoase, când El este Învierea și Viața, Lumina lumii.. când El însuși ne caută pe noi..



Un om a murit pentru păcatele noastre, adăugăm câteva tradiții păgâne colorate frumos, și uite ce sărbatoare frumoasă iese, păcat că uităm ușor prima noastră nevoie:




        Să Îl cunoaștem pe El, un Dumnezeu plin de har, după cum spunea și M. Luther, plin, nu aproape plin!

      

        Nicidecum nu am de gând să îți fur vre-o lacrimă, nu încerc să îți creez un sentiment de îndatorare față de actul jertfei lui Isus în locul nostru, să te simți dator măcar cât să ridici o mână, sau să fi mai bun.. o zi măcar.. - mai degraba vreau să privim împreună Adevărul.




        Dator ai fost.. El a venit să te facă liber, liber de costul mediocrității în care îți place, liber de costul unei minți și a unor ochi ce privesc numai spre glie.




Ai aștepta poate să îți cer să faci ceva diferit acum, că e sarbătoare; nu, nu... nu e despre tine.



        Îți mai amintești vechea povestioară, cum Adam și a lui frumoasă Eva nu au ascultat de Dumnezeu, mai mult, au ascultat de Diavolul.. Șarpele cel vechi, iar apoi s-au ascuns, și Dumnezeu îi aștepta să se apropie de El și să Îi ceară iertare..? 

        Eu nu îmi amintesc.. îmi amintesc însă, că pe când ei se ascundeau, Dumnezeu a coborât în grădină, atunci, I-a căutat, I-a chemat pe nume, și I-a îmbrăcat, acoperindu-le rușinea, dar mai mult le-a pus speranță în inimă.



        Tot El a venit personal, din nou, să caute și să salveze ce era pierdut două mii de ani în urmă, tot El, caută și azi prin cei în care El trăiește: Caută și Salvează.




        Religiile create de mințile mărunte ale oamenilor se vor opri la jumătatea drumului lăsându-te strivit de roțile dințate ale unor mecanisme defecte, poate chiar bolnave.. dar El, El.. Marele Creator..


         El nu e un Dumnezeu mărunt care se potrivește cu ideile mărunte ale oamenilor, nu.. El este extraordinar, și asta trebuie să fii și tu.



        Un lucru îmi place mult, Evanghelia este directă, adică oamenii nu sunt lăsați în neclaritate, nici nu sunt abandonați la răscruci de drumuri, sunt chiar mândru ca am fost chemat la acest Adevăr, dintr-un creștin obișnuit care avea “dece-urile” lui, am fost chemat la a fi extraordinar, și cum altfel poți fi când El trăiește în tine?

     
        Dar mai întâi... un adevărat creștin e redus la tăcere.. da.. la tăcere.

     
        Omului trebuie să i se închidă gura, tot timpul el Îl critică pe Dumnezeu, stabilește ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă Dumnezeu, de ce îngăduie Dumnezeu cutare și cutare lucru, omul acesta este îmbrăcat în propria lui dreptate și caută argumente ca să arate cât de valoroasă îi este aceasta haină.



        În Cer ținuta este obligatorie, se acceptă o singură haină – dreptatea lui Isus, de care s-a dezbrăcat în fața crucii, îmbrăcând haina peticită a dreptății noastre, sau.. să fim sinceri.. haina zdrențuită și murdară a unor vieți zdrobite.



        Ce schimb divin!


        Dumnezeu însuși a creat o cale prin care noi să fim salvați, împăcați cu El și îmbrăcați în dreptatea Lui.

Nimeni nu s-a rugat, nimeni nu a postit pentru asta, a fost în întregime planul Lui, și știi ce.. nu, nu de milă... ci înainte de veșnicii a alcătuit acest plan, ca prin Christos sa fim chemați pe nume, chemați acasă.

 Nu ai înțeles? El însuși spune asta, Fiul omului a venit sa caute și să mântuiască ce era pierdut, ceea ce iubește.



Nu tu.. ci El te caută, nu tu Îl cauți deși ți se pare uneori, tu ești cel care se ascunde, în spatele ofenselor, în spatele traumelor, în spatele religiozității, în spatele mediocrității.. tragic.. e ultimul lucru la care te cheamă – cu El minimul ce îl poți atinge e extraordinar.

        

Asta numesc eu veste bună!

 Și ce e mai bun e ca nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu însuși.

        

        Ești creștin? Nu te superi atunci dacă măsurăm asta nu-i așa?



- ”Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu Toată inima ta, cu Tot sufletul tău, cu Tot cugetul tău, și cu Toată puterea ta, Și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”



Uite un test la care a căzut orice om care a fost pus în fața lui.



        Nu-ți fie frică să dai jos haina de “creștin între creștini”, nu-ți fie teamă să dai jos haina ce-ți acoperă picioarele schiopătânde, și inima peticită; în fața crucii a fost lăsată pentru tine o haina nouă, curată, perfectă, și cine o îmbracă devine perfect în ochii Lui pentru totdeauna.




        Haina veche te-a încălzit destul, destul ai fost căldicel, “dar acum!” ridică privirea, e pentru tine, haina perfectă, dreptatea ce o dă Dumnezeu prin credință pentru toți și peste toți cei ce cred în El, nu există altă cale.

Prieteni și vise

      Am visat odată  că sunt condamnat la moarte, dar nu aceasta era dezamăgirea  mea, dezamăgirea  mea era că  nimeni nu se înghesuia să-mi  vină în  ajutor, deși  nu era aglomerat.

    

       Biblia este o carte foarte onestă, spunea cineva, nu încearcă  să  ne prezinte niște  actori bine retușați  care să  dea bine pe ecrane.

       

       Când  Isus se pregătea  să meargă la Betania, să  își  trezească  din somn prietenul, pe Lazăr,  îi  vedem pe ucenicii Lui încurajându-L să nu..  este prea periculos, te vor ucide..

       Doar unul dintre ei, Toma, știu.. dar este el, Toma, 

cel care dorea mai bine să moară  decât  să fie despărțit  de Isus: "să  mergem și  noi să murim cu El",   și  spre deosebire de Simon,  Toma chiar vorbea serios.

      Ce zi.. când  Isus a stat în  fața  mormântului  și pentru Lazăr  a avut un singur cuvânt: vino! 

       Un prieten, asta face, întinde mâna  până  în  cel mai adânc loc, și  își  scoate prietenul afară de acolo.

      A fost un punct de  cotitură  pentru Lazăr , care a  învățat  că nimic, nici chiar moartea nu ne poate despărți  de dragostea Lui.

      Dar nu  doar el a avut de învățat  în  acea zi,

ci și  Marta, a trebuit să își  închidă  ochii cu care văzuse  până  atunci, și  să  privească  prin ochii credinței apoi, prin ochii Lui.

 E nevoie de alți  ochi pentru a vedea gloria Lui.

       Nici Maria, sora ei, nu a rămas  fără  un răspuns: "dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit.." ceva știa ea..

       Știi .. Maria, ceasul tău  numără ore, minute, secunde, si nicidecum timpul Lui Dumnezeu. Prea târziu   nu există  pentru El, crede numai.  

       Apusul minunat al soarelui nu înseamnă  "s-a sfârșit", ci mai degraba "ne vedem mâine  dimineață".

       Toma.. tu vrei să fii aproape de Isus cu orice preț, dar,  nu înțeleg  cum de tot ceea ce poti să vezi e moarte.. iar în  fața  ta stă  însăși  Viața. .

      Ceilalți  au privit.. cu aceeași  ochi ca și  noi.. nu erau super eroi niciunul, doar Unul.

      Unii au vazut că  în dragoste nu este frică , și  au pornit pe acest drum, alții, văzând  că  se întâmplă  lucruri despre care nimeni nu i-a învățat încă, au simțit  că  restaurarea ordinii atârnă  de ei; răbdare, va fi și  pentru voi liniște, este un loc unde nu vă va mai deranja  o viață   vibrantă.. mormânt, moarte se numește  acel loc.

       De pe acum vedem pentru ce  se pregătește  fiecare.

      Când  stai față în față  cu Adevărul, fie te va frânge, fie te  va împietri.

      Oameni simpli.. cu neajunsuri, asta creionează  Biblia sub ochii noștri, și  totuși,  dintre ei, unii au scos mâinile  din buzunare, s-au ridicat și au dat o altă  față  lumii. 

      

Răscumpărat

      “.. Mai înainte  eram un hulitor, un prigonitor, și batjocoritor .. dar am căpătat  îndurare .”

      Lui Isus nu I-a fost rușine de trecutul lui Pavel, nici nu I-a fost frică  de ziua în  care ar putea să se întoarcă  la vechea viață, nici nu I-a spus să  stea cuminte, să-și  plângă  păcatele  cât v-a trăi  și  să  fie mulțumit  așa că a fost salvat. Nu, deși realitatea  este că auzim aceste cuvinte.

Isus dă o inimă  nouă, o viață  nouă, o identitate nouă, un destin nou.

      Mereu întâlnim  oameni-creștini  aflați  în  impas, neștiind  ce să  mai creadă, cine sunt și  unde se duc;   oameni pe fețele  cărora  citești  lipsa a ceva..

Unii ne întrebăm ce fel de creștini  suntem, sau dacă  suntem de fapt și  asta pentru că  avem zile ca și  mâncarea  fără  sare..

      Deși  ar vrea, Diavolul nu poate să ne smulgă  din Mâna Lui, dar bineînțeles  că își folosește  toate instrumentele ca să ne fure bucuria, liniștea  și  încrederea.

Cel mai adesea nici măcar  nu trebuie să  se ostenească tare, ajunge să îți amintească  cine ai fost, ce ai făcut  sau ce ai spus, iar bucuria și  starea de bine se fac nevăzute  cât ai clipi.

      Știi  că  ai fost iertat de păcatele tale pentrucă  Isus a plătit  la cruce prețul  pentru ele, dar totuși, există  Acel lucru, unul singur poate, unul singur, ce îți vine în minte mereu și mereu, unul.. prea mare, prea greu pentru a fi iertat, crezi tu. Rezultatul? Un duh mâhnit, nefericire, poate chiar descurajare totală.

Poate falimentul tău de a-ți  ține  promisiunile te-a adus exact în  aceeași  stare, făcându-te să  crezi că ești  dintr-o categorie de creștini de mâna a doua.

      Planul Diavolului este să  nu crezi Evanghelia, dar dacă  totuși ai crezut, măcar să  te țină  în condamnare, nefericit, neîndrăznind  să faci nimic în Numele Lui, ca apoi să te recomande drept imagine a ceea ce înseamnă  creștin. . o imagine nefericită.

      Fie că sunt gândurile  tale cele ce te fac să te vezi astfel, fie că sunt ale altor oameni, îți  amintesc întâi  de toate că Dumnezeu nu are copii de mâna  a doua, iar apoi privind Adevărul, Pavel spunea: “mulțumesc Lui Dumnezeu   ... că m-a întărit , ...m-a socotit vrednic de încredere, ...m-a pus în slujba Lui, chiar dacă .. ”

     Harul se arată  în  noi cu un scop: ca să  fim o imagine clară, pentru cei ce cred că viața  lor e dincolo de ceea ce îndurarea Lui poate cuprinde.

     Cu cât mai aproape de El stai, lumina îți  va arăta  mai clar întunericul  din inima ta, și asta nu te poate face decât să  spui: “sunt cel mai mare păcătos”, dar acest lucru trebuie să te conducă  la bucurie și  laudă, pentru că  ai fost iertat, nu la autocondamnare.

     Da, am facut multe greșeli, am fost în multe feluri, dar acum!.. aceste cuvinte apar peste tot în Evanghelie, așa că nu mai trăi în  trecut. Când  îți  vin în  minte gânduri  negre din trecut, amintește-ți două  cuvinte: "dar acum", acum ești o creație  nouă. 

       În realitate există  un singur păcat, păcatul  necredinței, toate celelalte denumiri le folosim pentru a ne vedea mai buni decât  alții.

      Esența  lucrurilor nu stă  în  ce ai făcut  și ce nu, ci în relația ta cu Dumnezeu.

Când  ai stat ultima dată de vorbă cu El să-i  povestești  despre bucuriile și visele tale? Problemele ți  le știe  bine de multă  vreme..

      Același  Har extraordinar mântuiește cel mai cumsecade om, și e nevoie de același  har pentru a mântui cel mai temut infractor, nimic în  plus, nimic în minus.

De aici înainte  totul ține  de credință: ce și pe cine crezi?

      Crezi că  poți  face anumite lucruri deoarece și altul a făcut? Orizontul tău  atunci se reduce la relația ta cu acel om.

      Când trăim prin relația noastră cu Tatăl, și înțelegem că asta și doar asta contează vom fi preocupați nu de un lucru sau altul ci de modul în  care deciziile noastre afectează relația noastră cu El.

      In fața Lui toate păcatele sunt la fel, toți copiii Lui sunt la fel. Necazul tău nu e ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, necazul tău este necredința, nu crezi ceea ce Dumnezeu spune.

La cruce Isus nu a clasificat păcatele și  falimentele, ci a plătit pentru toate, și  toți cei ce cred să fie aduși la Viață împreună cu Christos.

      Ce a curățat Dumnezeu TU să  nu numești spurcat i s-a spus lui Petru, dar la fel de valabil rămâne și pentru noi, fie că  ne referim la noi înșine sau la cel de lângă noi. “..Lucrul acesta l-a facut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.”

      “Sângele Lui ne curățește de orice păcat ”. Nici o clasificare, nici o limită. Rezultatul este că Dumnezeu ne vede perfecți. Suntem justificați, nu doar în  clipa când am crezut întâi, ci pentru totdeauna; am fost îmbrăcați în perfecțiunea  lui Christos!

      Tu, întreaga ta viață și  personalitate ești ascuns în  Christos, de aceea El nu îți  vede falimentele acum, ci El vede perfecțiunea lui Christos asupra ta, și dacă acesta nu e motiv de bucurie, altul mai bun eu nu știu.

      Daca am conștientiza unirea noastră cu El.. acum nu mai este povestea ta, e a Lui, nu mai e imaginea ta, e a Lui!

      Mai poți  să te vezi acum nefericit și de mâna a doua? Asta înseamnă un Isus de mâna a doua, iar așa ceva nu cunosc.

      În eșecurile din trecut nu poți să te vezi pe tine, poți să vezi în schimb Harul Lui, care este mult mai mare decât orice faliment.

“Am fost un hulitor..” DAR..

      “Nu sunt vrednic să propovăduiesc Evanghelia” nu am găsit nicaieri în scrierile lui Pavel, dar în schimb am găsit: “..am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu ci harul..”

      Ridică-te și înțelege adevărul, tot trecutul e șters, ești una cu Christos, păcatele ți-au fost șterse pentru totdeauna.

      Nu te mai poți împiedica în ieri. Nu mai căuta scuze pentru a nu face nimic.

Ești o fereastră spre cer..

      “Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”