Omul este rezultatul
a ceea ce vede sau nu vede.
Uneori, dacă nu
primim lucrul pentru care am luptat, la care am sperat, în care am
crezut.. ne vedem învinși, credem că am falimentat, când de fapt
nu bătăliile câștigate te fac învingător, ci să îți păstrezi
inima și privirea îndreptate înainte pe drumul tău, înainte spre
destinul tău.
Asta te face
învingător.
Faptul că depășim
pierderile și înfrângerile, lucrurile pentru care am luptat și
nu le-am văzut întâmplându-se..
Un învingător adevărat
privește și merge înainte.
Viața creștină
nu înseamnă să te simți învins, și asta chiar în fața
pierderilor, chiar în fața lucrurilor cu care te lupți de ani
poate, și nimic nu se întâmplă..
Nu ești învins, nu
ești respins, ești acceptat și iubit așa cum ești, atât cât ai
e de ajuns, scopul tău pe Pământ este să lași în urmă o
moștenire prin ceea ce ești, inima ta să prindă bătaia inimii
Lui.
Ni se pare uneori că
„datoria” creștinului e să privească înainte spre o zi când
va merge în cer, iar între timp să reziste cumva.. mulțumitor ca
un Om, numit Isus, a murit pentru păcatele lui odată.. demult..
când de fapt cerul trebuie să invadeze inimile noastre aici și acum, cerul și
adevărul.
De ce ar muri
Cineva pentru un păcătos, când acesta toată viața nu v-a depăși
acea condiție?
De ce ar risipi
cineva un preț atât de mare cumpărând un lucru ce nu prezintă
nici o siguranță, nici o valoare?
Tu ai fost cumpărat
înapoi pentru că Dragostea privindu-te prin ochii lui Isus te-a
recunoscut: tu ești un fiu!
Vino înapoi, locul tău este în brațele Tatălui.
Vino înapoi, locul tău este în brațele Tatălui.
Prețul plătit îți
stabilește valoarea.. dar și destinul.. să fii restaurat la ceea
ce ai fost creat: un fiu ce poartă chipul Tatălui.
Acolo s-a
stabilit identitatea ta, nu în potențialul tău de a greși, nu în
obstacolele ce ți-au tăiat calea și nu s-au mai mișcat, nu în
căderile și pierderile tale.. prețul plătit ți-a stabilit
valoarea, identitatea și destinul.
Orice altceva se
vede acum pe chipul tău a fost adăugat de neadevăr, nu ești tu,
nu ai nevoie să fi altceva ce nu ai fost când ai fost creat după
chipul Tatălui, un fiu, o oglindă pentru gloria Lui.
Dragostea, umblând
printre noi sub pielea unui Om ne-a spus: „În lume veți avea
necazuri, dar indrăzniți, Eu am biruit.”
Dacă a biruit, de
ce mai am eu probleme, de ce ma simt înfrânt atât de des?
Pentru că victoria
despre care Dragostea a vorbit constă în schimbarea perspectivei
mele, nu a circumstanțelor.
Destinul meu nu e să
rostoglesc fiecare bolovan ce îl întâlnesc în cale, ci să
merg înainte, chiar pe alături dacă trebuie uneori.
Dragostea nu se
arată în simțiri, s-a arătat la cruce, crede și simțurile vor
tresălta de bucurie.
Oricât de atinse ar
fi emoțiile noastre, singura libertate vine din acceptarea
adevărului ca și realitate a minții noastre.
Nu este despre
mine, despre imaginea mea, despre potențialul și valorile mele..
viața mea.. luptând pentru ea aș pierde-o.. renunțând.. o
câștig, pentru ca viața mea este în El, în identitatea
restabilită pe lemn.
Acolo nu s-au scris
liste cu reguli, acolo Dragostea ne-a strigat pe nume, acolo
Dragostea ne-a deschis ochii să ne vedem Tatăl cu brațele
deschise: Vino preaiubitul meu fiu.
Vei putea trăii
liber numai când vei fi gata să mori, față de tine, față de
așteptările întregii lumi, atunci vei trăii.
Nu mai ai nimic de
demonstrat, nu trebuie sa impresionezi pe nimeni,
fi ceea ce ești,
un fiu preaiubit.
