Trestii frânte

         Deseori purtăm în noi sentimentul că lucrurile nu sunt accidentale, că au fost orchestrate, ‘’trebuia’’ să se întâmple așa..

Acest sentiment îl întâlnim și citind relatarea despre o întâlnire, aparent accidentală, între Domnul Isus și o oarecare, ‘’femeia samariteancă’’.

Trebuia să  treacă pe acolo.. și Isus, și femeia.

El se întâlnește și cu noi în același fel, pare accidental, dar nu este.

         El e întotdeauna în control.

Odată ce El își fixează inima asupra unei persoane, El preia controlul, și nu-i mai dă  drumul.

         Cine e în controlul vieții mele?

        Dacă faci parte din poporul Său, ai grijă! El și-a pus mâinile peste tine, ești în mâinile Lui, și dacă nu vii de bună voie, ca răspuns la chemarea Lui, El te va duce unde dorește. ‘’Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.’’ Orice părinte este convins că disciplinarea propriului fiu este un act de dragoste.

         Dacă tu deții controlul religiei tale.. mă îndoiesc că ești un creștin.

Dacă nu ești conștient că ești în mâinile Lui, și de fapt, El tratează cu tine, ar fi bine să îți analizezi încă odată temeliile.

         

         Nu poate trece neobservată uimitoarea blândețe a Domnului Isus. Priviți la blândețea de care dă dovadă față de această femeie. O cunoștea. Îi știa și caracterul și trecutul , prezentul, păcatele, dar nu se poartă dur cu ea. Nu forțează situația.

         El este în control, dar acest lucru nu înseamnă a fi dur cu oameni, nu înseamnă violență verbală, sau presiune de orice fel pentru a-i forța să facă ce nu vor.

Acesta este caracterul Domnului, lucru văzut și de profetul Isaia, cu mult înainte: ‘’trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde nu-l va stinge.’’

         Ce altceva suntem fiecare dacă nu trestii frânte și mucuri care mai ard?

         Mucul care mai arde dă mult fum, dar mai există acolo foc? Imposibil de spus.

Tendința noastră este de a-l stinge, îl călcăm în picioare. Dar Domnul nostru nu face așa.

Dacă ar fi făcut așa, niciunul dintre noi nu ar mai fi în viață.

Oh, blândețea aceasta!

Când ne analizăm viețile și experiențele personale, trebuie să ne amintim întotdeauna de blândețea Domnului nostru.

         Aceasta este metoda Lui, atât atunci când era pe pământ, cât și acum; Ioan scrie în Apocalipsa: ‘’Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: Nu te teme!’’ (Apocalipsa1:17)

         Femeia din Samaria nu a fost întrebată dacă e mântuită, în ce crede, cum noi am fi tentați să procedăm cu cei pe care îi considerăm păgâni.

Indirect: ‘’Dă-Mi să beau.’’

         Înainte ca, mulți dintre noi să fim puși față în față cu realitatea în care trăiam, am avut parte de ‘’mici coincidențe’’, pierderi, câștiguri, circumstanțe inexplicabile.

Nu vedem scopul Lui, pentru că nu-L înțelegem.

Nu știi niciodată unde te va găsi Domnul, ce întrebare îți va pune..

         Dumnezeu îți poate vorbi printr-o condiție fizică, dar ținta este sufletul tău.

Dacă nu vei asculta mesajul Evangheliei, poate vei asculta când vei fi pe un pat.

Fi gata să Îl asculți!

         Mereu ne sunt puse în față indicatoare menite să  trezească noi simțuri, tânjiri, aspirații în inima noastră.

Această neliniște, tânjire vagă după ceva ce până atunci nu ai cunoscut, reprezintă un semn evident că El se ocupă de tine.

Pas cu pas vei fi condus.

         Progresezi tu? Îl cunoști mai îndeaproape decât în urmă cu un an?

Niciodată static. Există întotdeauna profunzimi mai mari, glorii mai bogate.

         Ce se întâmplă când refuzăm să creștem?

În dialogul purtat de Isus cu femeia din Samaria, la fântână, nu poate trece neobservată răbdarea Sa. EL răspunde remarcilor ei, schimbărilor de subiect.. le rabdă pe toate.

         Citim în Vechiul Testament despre răbdarea și îndelunga răbdare a Domnului față de poporul Lui. Ce popor nebun! L-au insultat, au scuipat pe Legile Lui, s-au întors către zeii națiunilor păgâne, dar El nu i-a șters din cartea Sa.

S-au întors la El când au dat de necaz, desigur că au făcut-o, lașii, cu toții  suntem ca și ei. Dar bunătatea Sa plină de iubire nu se sfârșește niciodată. El vede ce victime neajutorate devenim în mâinile diavolului și a influențelor sale.

         Dragostea Lui Dumnezeu e neschimbătoare. E absolută. E veșnică.

Dragostea Lui perseverează până când ne atrage în îmbrățișarea acestei iubiri.

Așezarea Temeliei

            Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

        Apostolul Pavel era mândru de această Evanghelie, parcă, în contrast cu uni lideri religioși de azi, ce au rețineri în a o prezenta transparent. De ce oare?

De ce era mândru? Pentru că ea este puterea lui Dumnezeu; ea nu dă greș niciodată, nu vine de la om, ci de la Dumnezeu.

''Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit drept înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. (romani 3:19,20)’’.

        Vestea bună despre calea aleasă de Dumnezeu de a mântui lumea prin Isus Christos; aceasta este tema descrisă de apostolul Pavel în scrisoarea din care face parte textul citat, epistola către romani.

Metoda lui Dumnezeu este ‘’Justificarea prin Credință’’. Dar ce înseamnă acest lucru?

        

        Aceasta este învățătura care ne spune că Dumnezeu a realizat o cale prin care bărbați și femei pot fi salvați și împăcați cu El. Aceasta este în întregime lucrarea Lui.

        Pe baza a ce a făcut în și prin Domnul Isus , iartă fără plată și eliberează de toate păcatele pe toți cei ce cred Evanghelia.

        Dar lucrurile nu se opresc la atât: în același timp acești oameni sunt îmbrăcați cu dreptatea Lui Isus Christos și sunt declarați drepți în fața lui Dumnezeu.

        

        Perfecțiunea lui Isus este pusă în contul nostru, la fel cum starea noastră de păcat și vinovăție a fost pusă asupra Lui când era pe cruce.

Am fost creați – constituiți oameni drepți înaintea Lui. (romani 5:19)

        

        Există învățături prezentate de unele ramuri ale bisericii creștine, învățături ce nu pot fi găsite în Biblie. Unele sunt preluate din tradiții, altele din revelații ulerioare, dar poziția noastră trebuie să fie aceea de a testa orice învățătură prin Cuvânt – Biblia.

        Mesajul despre justificare poate fi găsit de la începutul până la sfârșitul Scripturilor.

Noul Testament este ascuns în Vechiul, și Vechiul Testament este deschis și explicat în Noul.

Domnul Isus prezintă aceeași învățătură: ‘’ Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)

                De ce am nevoie de Evanghelie?

‘’Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri oamenilor..’’

Desigur, prin mânia lui Dumnezeu nu înțelegem o emoție capricioasă și necontrolată, o lipsă de autocontrol, ci este totala aversiune a lui Dumnezeu față de păcat și față de rău.

        Prima nevoie a omului este să-L cunoască pe Dumnezeu, să-L descopere pe El, un Dumnezeu plin de har, plin nu aproape plin, cum spune Luther.

        Lipsa de evlavie stă înaintea nedreptății, pentru că nedreptatea este o consecință directă a lipsei de evlavie. Lumea tratează simptomele și uită de boală; ea se ocupă de anumite manifestări specifice în loc să de ocupe de boală.

        Odată un învățător al Legii s-a dus la Domnul și l-a întrebat care este ce mai mare poruncă: ‘’Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău .. iar a doua asemeni ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’’

Dar nici un om vreodată nu va putea să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, până nu-l iubește mai întâi pe Dumnezeu.

        

        Omul păcătos nu are nevoie de un prieten, ci el are nevoie de un Mântuitor, de acel mântuitor care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Această învățătură nu este iubită de omul modern, lui nu-i place noțiunea de dreptate și sfințenie, și nici disciplina.

        Oameni ce păreau a fi favoriții lui Dumnezeu, atunci când au păcătuit, Dumnezeu i-a 

pedepsit. Lui Moise nu i s-a permis să intre în țara promisă.

Când oamenii refuză să asculte de Dumnezeu și resping legile Lui, crezând

ca pot trăi fără EL, mai întâi Dumnezeu le face un apel; își trimite mesagerii la ei ca să-i oprească, dar dacă ei continuă în căile lor rele, vine o vreme când Dumnezeu le dă drumul, îi lasă în voia lor.

‘’Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?’’

Oricât de moral, idealist sau filantropic poate deveni un om nu contează, dacă nu s-a pocăit printr-o întoarcere la Dumnezeu și printr-o recunoaștere a răzvrătirii și păcatului său, totul îi este nefolositor.

        Oricât ar avansa, oricâte nedreptăți și greșeli ar îndrepta, în fața lui Dumnezeu toate sunt fără valoare, dacă ele nu l-au adus pe om la recunoașterea nebuniei lui de a se depărta de Dumnezeu.

        În al doilea capitol al epistolei către romani, apostolul Pavel se adresează unei categorii de oameni ce se considerau mântuiți pentru ca aparțineau unui grup select, făceau parte din poporul căruia Dumnezeu îi încredințase legea Sa, aveau chiar și un semn extern – circumcizia – credeau că un semn exterior îi face copii ai lui Dumnezeu, argument demolat de Pavel: ‘’Iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimi, în duh, nu în slovă.

        Ai Legea? Dacă o poți ține vei fi mântuit, le spune Pavel.

Mulți se înșală crezând că atâta timp cât nu au comis fapta sunt nevinovați, dar Domnul Isus învață că și pofta și dorința păcătoasă este la fel de condamnabilă ca și fapta.

În momentul în care înțelegi cu adevărat ce spune Legea, rămâi fără cuvinte: ‘’orice gură va fi astupată.’’

Nu ești creștin dacă nu ai fost redus la tăcere.

                Evanghelia este directă!

        Omului trebuie să i se închidă gura; tot timpul el îl critică pe Dumnezeu și stabileste ce ar trebui să facă și ce nu.

Fariseul cu dreptatea proprie și omul modern cu o moralitate deosebită, care nu au nevoie de ispășire, își afirmă realizările.

Dar, în fața lui Dumnezeu întreaga lume e vinovată.

        De la început Dumnezeu știa că Legea nu va putea fi ținută perfect de nimeni, și nici nu a intenționat vreodată ca aceasta să fie instrumentul prin care sa fim mântuiți, ci prin lege primim ‘’cunoștința deplină a păcatului’’.

Funcția Legii e să definească păcatul, să arate natura lui, și să ne lase fără scuză, dependenți total de cruce, de adevăratul mântuitor: Isus Christos.

Obiectivul Legii e să-i arate omului că nu se poate mântui singur prin efortul personal.

Odată ce omul înțelege Legea și înțelesul ei spiritual știe ca nu o poate ține. Este neputincios.

                Legea cere perfecțiune!

Înțelegem acum de ce se bucură și se laudă Pavel cu această Evanghelie, care proclamă că, ‘’cel drept va trăi prin credință’’, pentru că nimeni nu va fi justificat înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.