Trestii frânte

         Deseori purtăm în noi sentimentul că lucrurile nu sunt accidentale, că au fost orchestrate, ‘’trebuia’’ să se întâmple așa..

Acest sentiment îl întâlnim și citind relatarea despre o întâlnire, aparent accidentală, între Domnul Isus și o oarecare, ‘’femeia samariteancă’’.

Trebuia să  treacă pe acolo.. și Isus, și femeia.

El se întâlnește și cu noi în același fel, pare accidental, dar nu este.

         El e întotdeauna în control.

Odată ce El își fixează inima asupra unei persoane, El preia controlul, și nu-i mai dă  drumul.

         Cine e în controlul vieții mele?

        Dacă faci parte din poporul Său, ai grijă! El și-a pus mâinile peste tine, ești în mâinile Lui, și dacă nu vii de bună voie, ca răspuns la chemarea Lui, El te va duce unde dorește. ‘’Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.’’ Orice părinte este convins că disciplinarea propriului fiu este un act de dragoste.

         Dacă tu deții controlul religiei tale.. mă îndoiesc că ești un creștin.

Dacă nu ești conștient că ești în mâinile Lui, și de fapt, El tratează cu tine, ar fi bine să îți analizezi încă odată temeliile.

         

         Nu poate trece neobservată uimitoarea blândețe a Domnului Isus. Priviți la blândețea de care dă dovadă față de această femeie. O cunoștea. Îi știa și caracterul și trecutul , prezentul, păcatele, dar nu se poartă dur cu ea. Nu forțează situația.

         El este în control, dar acest lucru nu înseamnă a fi dur cu oameni, nu înseamnă violență verbală, sau presiune de orice fel pentru a-i forța să facă ce nu vor.

Acesta este caracterul Domnului, lucru văzut și de profetul Isaia, cu mult înainte: ‘’trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde nu-l va stinge.’’

         Ce altceva suntem fiecare dacă nu trestii frânte și mucuri care mai ard?

         Mucul care mai arde dă mult fum, dar mai există acolo foc? Imposibil de spus.

Tendința noastră este de a-l stinge, îl călcăm în picioare. Dar Domnul nostru nu face așa.

Dacă ar fi făcut așa, niciunul dintre noi nu ar mai fi în viață.

Oh, blândețea aceasta!

Când ne analizăm viețile și experiențele personale, trebuie să ne amintim întotdeauna de blândețea Domnului nostru.

         Aceasta este metoda Lui, atât atunci când era pe pământ, cât și acum; Ioan scrie în Apocalipsa: ‘’Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: Nu te teme!’’ (Apocalipsa1:17)

         Femeia din Samaria nu a fost întrebată dacă e mântuită, în ce crede, cum noi am fi tentați să procedăm cu cei pe care îi considerăm păgâni.

Indirect: ‘’Dă-Mi să beau.’’

         Înainte ca, mulți dintre noi să fim puși față în față cu realitatea în care trăiam, am avut parte de ‘’mici coincidențe’’, pierderi, câștiguri, circumstanțe inexplicabile.

Nu vedem scopul Lui, pentru că nu-L înțelegem.

Nu știi niciodată unde te va găsi Domnul, ce întrebare îți va pune..

         Dumnezeu îți poate vorbi printr-o condiție fizică, dar ținta este sufletul tău.

Dacă nu vei asculta mesajul Evangheliei, poate vei asculta când vei fi pe un pat.

Fi gata să Îl asculți!

         Mereu ne sunt puse în față indicatoare menite să  trezească noi simțuri, tânjiri, aspirații în inima noastră.

Această neliniște, tânjire vagă după ceva ce până atunci nu ai cunoscut, reprezintă un semn evident că El se ocupă de tine.

Pas cu pas vei fi condus.

         Progresezi tu? Îl cunoști mai îndeaproape decât în urmă cu un an?

Niciodată static. Există întotdeauna profunzimi mai mari, glorii mai bogate.

         Ce se întâmplă când refuzăm să creștem?

În dialogul purtat de Isus cu femeia din Samaria, la fântână, nu poate trece neobservată răbdarea Sa. EL răspunde remarcilor ei, schimbărilor de subiect.. le rabdă pe toate.

         Citim în Vechiul Testament despre răbdarea și îndelunga răbdare a Domnului față de poporul Lui. Ce popor nebun! L-au insultat, au scuipat pe Legile Lui, s-au întors către zeii națiunilor păgâne, dar El nu i-a șters din cartea Sa.

S-au întors la El când au dat de necaz, desigur că au făcut-o, lașii, cu toții  suntem ca și ei. Dar bunătatea Sa plină de iubire nu se sfârșește niciodată. El vede ce victime neajutorate devenim în mâinile diavolului și a influențelor sale.

         Dragostea Lui Dumnezeu e neschimbătoare. E absolută. E veșnică.

Dragostea Lui perseverează până când ne atrage în îmbrățișarea acestei iubiri.