Aceasta este în întregime lucrarea Lui.
Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine.
Isus a fost.. "mâinile" cu care Dumnezeu ne-a luat în brațe, ne-a curățat rănile făcute de atâtea căzături și apoi, ne-a dus acasă.
Locul de care fugim atât de des.. Acasă.. pentru că acolo nu mai avem nimic, doar pe El, iar în El avem totul.
Fugim.. pentru că ne cade invidia și egoismul din buzunarele rupte, fugim pentru că acolo e Lumina, și se văd toate petele de pe haina pestriță a caracterului nostru șchiop; ne rușinăm și fugim.
Fugim atât de departe încât ne rătăcim, pe propriile noastre cărări, iar acolo.. în rătăcirea noastră ne înfășoară alte brațe, brațele Fricii, brațele Disperării..
Ne amintim și visăm.. uneori am vrea parcă.. dar.. se spune că din brațele Fricii nimeni nu a scăpat vreodată.
Nu știu unde ai fugit, nu știu unde te-ai rătăcit, nu știu ce brațe s-au înfășurat în jurul tău, dar știu că El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Un Dumnezeu plin de har.
Indrăznește.. mâinile întinse așteaptă să îți vi în fire, aceleași mâini m-au salvat, în ultima clipă când țărușul urma să-mi străpungă inima pentru totdeauna, dar.. a întins El mîinile, lăsând să-I fie străpunse, iar mai apoi, când m-a găsit, am recunoscut semnul... cicatricea din mâini mi-a spus atunci: Te iubesc, ai preț în ochii Mei, și de atunci îmi repetă în fiecare dimineață.
Întoarce-te acasă! Acasă e în brațele Lui, lângă inima Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu