Parfum de ploaie

      Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului..

Ne amintim atât de bine că suntem țărână, și uităm că țărâna aceasta a fost modelată să poarte chipul Lui, nu urmele furtunilor ce le întâlnim în cale.

       Pozăm în oameni smeriți proclamând o veșnică nevrednicie, o veșnică neputința, suntem păcătoși, recunoaștem și chiar ne mândrim.. cât de smeriți suntem recunoscând..

       Stăm cu ochii ațintiți spre lucrurile ce demult trebuiau lăsate in urmă, si ținem de aceea fațadă.. de nereproșat, și totuși fără viață, fără bucurie, fără victorie.

       Când îți întorci privirile spre EL te luminezi te bucurie.. ce simplă e soluția la toate privirile fără speranță, fără scop.

      Când îți întorci privirile spre El..    vezi ca există o altă proclamație, diferită de aceea a înfrângerii, o proclamație a ceea ce suntem prin El - copii restaurați în imaginea Lui, perfecți în ochii Tatălui, și acest fapt este atât de adevărat pe cât este de adevărat ca Hristos a înviat.

Altfel totul este zadarnic.

      Domnul nostru a fost dat la moarte, le spunea apostolul Pavel romanilor, din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat, din pricină ca am fost socotiți drepți.

Învierea a fost condiționată de justificarea aleșilor Lui.

      Iata de ce, dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică.   Speranța noastră dispare.

Domnul este viu, si așa ramâne!

      Poți fi doar un creștin facut perfect la cruce, care știe acest lucru, și feluritele încercari nu-i pot sterge zâmbetul cu parfum de cer,

sau, un creștin “smerit” dar nesigur, cu un Hristos mort, fără bucurie fără speranță..

Cel smerit, deschide ochii și îl vede pe Christos, suficiența Lui, bunătatea Lui, dar nicidecum pe sine.

Două cuvinte..

        Dar acum... 

s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu.. și anume, dreptatea dată de Dumnezeu care vine prin credința în Isus Christos, pentru toți și peste toți cei ce cred in EL.

      Dar acum... un punct de cotitură, un semnal care te anunță că e timpul să trăiești în prezent, nu hrănindu-te cu “ieri” sau cu “odată”, ci într-un prezent definit de greutatea acestor cuvinte.

      În ce măsură te identifici cu cel ce ai fost “ieri”,  sau cu ceea ce ai făcut “ieri”.. ?

Posibil să te numeri printre cei puțini care privind în urmă, văd ceva de mare valoare, ceva ce până și Dumnezeu ar găsi de bun.

      Tot ce ai fost sau ai făcut este anulat de aceste două cuvinte:  dar acum.

      Mulțumiți de ceea ce am fost, de ceea ce am făcut, de o moralitate ireproșabilă, ne prea grăbim să ne dăm pildă celor ce vor sa trăiască frumos și să fie aplaudați la scenă deschisă de însuși Dumnezeu  spunând: " bine rob bun " .

      Revenind cu picioarele pe pământ și cu Cartea în mână:  nici o ființă nu va realiza vreodată o dreptate care sa satisfacă standardele perfecțiunii Lui.

      Înainte de a deveni creștin cu adevărat, trebuie să iți vezi totala lipsă de speranță.

      Au încercat și alții, cu mult înaintea noastră să se autoîndreptățească înaintea lui Dumnezeu, ținând strâns de realizările personale însă mesajul a fost limpede: “Nimeni nu va fi socotit drept prin eforturi personale”, și cu acest lucru orice gură este închisă și orice pretenție se vede neîntemeiată.

      Pentru o clipă se face liniște.

      Pe când încă această liniște se impune.. abia acum se fac auzite cuvintele atât de importante: dar acum..    trasând o nouă direcție, și în același timp închizând o ușă în urmă.

      Ca un boomerang se va întoarce mereu și mereu neobosit trecutul amintindu-ți ce ai facut, spunându-ți ca ești la fel, dorind cu orice preț să te ingenuncheze și să îți întoarcă privirea. Un singur răspuns ai de oferit: da, așa a fost, dar acum!

De același răspuns lovindu-se, cade la pământ și îndoiala.

      Crezi că stai ferm în credință?

Ar fi complet nefolositor să vorbim despre aceste lucruri, și în același timp să mai tolerăm felurite idei despre cum devi creștin, sau cum trăiești fiind unul.

      Timpul nu poate ajuta cu nimic, nimic nu poate ajuta de fapt. Toți oamenii, absolut toți sunt vinovați în fața Lui, și nimeni nu poate realiza o stare de dreptate care să corespundă perfecțiunii Lui.

Prin noi înșine suntem fără speranță.

      Abia după ce ai înțeles acest lucru te poți bucura să auzi cuvintele: dar acum! Cuvinte ce realizează un contrast între ceea ce ai fost și ceea ce Dumnezeu a creat pentru tine, și îți oferă: soluția la nevoia ta de bază: să fi împăcat cu Dumnezeu, mai mult, o identitate complet nouă, divină.

      Acest lucru a fost planificat de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Evanghelia lui Isus Christos nu este un plan B conceput de Dumnezeu în momentul în care a realizat că umanitatea a falimentat în a reflecta chipul Lui, nu, este Planul cel Veșnic, stabilit înainte de întemeierea lumii, oglindit in Lege, prevestit de profeți,  arătat și realizat în Christos Isus.

Între tine și acest Isus stau două cuvinte..

Dar acum..

Prieteni și vise

      Am visat odată  că sunt condamnat la moarte, dar nu aceasta era dezamăgirea  mea, dezamăgirea  mea era că  nimeni nu se înghesuia să-mi  vină în  ajutor, deși  nu era aglomerat.

    

       Biblia este o carte foarte onestă, spunea cineva, nu încearcă  să  ne prezinte niște  actori bine retușați  care să  dea bine pe ecrane.

       

       Când  Isus se pregătea  să meargă la Betania, să  își  trezească  din somn prietenul, pe Lazăr,  îi  vedem pe ucenicii Lui încurajându-L să nu..  este prea periculos, te vor ucide..

       Doar unul dintre ei, Toma, știu.. dar este el, Toma, 

cel care dorea mai bine să moară  decât  să fie despărțit  de Isus: "să  mergem și  noi să murim cu El",   și  spre deosebire de Simon,  Toma chiar vorbea serios.

      Ce zi.. când  Isus a stat în  fața  mormântului  și pentru Lazăr  a avut un singur cuvânt: vino! 

       Un prieten, asta face, întinde mâna  până  în  cel mai adânc loc, și  își  scoate prietenul afară de acolo.

      A fost un punct de  cotitură  pentru Lazăr , care a  învățat  că nimic, nici chiar moartea nu ne poate despărți  de dragostea Lui.

      Dar nu  doar el a avut de învățat  în  acea zi,

ci și  Marta, a trebuit să își  închidă  ochii cu care văzuse  până  atunci, și  să  privească  prin ochii credinței apoi, prin ochii Lui.

 E nevoie de alți  ochi pentru a vedea gloria Lui.

       Nici Maria, sora ei, nu a rămas  fără  un răspuns: "dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit.." ceva știa ea..

       Știi .. Maria, ceasul tău  numără ore, minute, secunde, nicidecum timpul Lui Dumnezeu. Prea târziu   nu există  pentru El, crede numai.  

       Apusul minunat al soarelui nu înseamnă  "s-a sfârșit", ci mai degraba "ne vedem mâine  dimineață".

       Toma.. tu vrei să fii aproape de Isus cu orice preț, dar,  nu înțeleg  cum de tot ceea ce poți să vezi e moarte.. iar în  fața  ta stă  însăși  Viața. .

      Ceilalți  au privit.. cu aceeași  ochi ca și  noi.. nu erau super eroi niciunul, doar Unul.

      Unii au vazut că  în dragoste nu este frică , și  au pornit pe acest drum, alții, văzând  că  se întâmplă  lucruri despre care nimeni nu i-a învățat încă, au simțit  că  restaurarea ordinii atârnă  de ei; răbdare, va fi și  pentru voi liniște, este un loc unde nu vă va mai deranja  o viață   vibrantă.. mormânt, moarte se numește  acel loc.

       De pe acum vedem pentru ce  se pregătește  fiecare.

      Când  stai față în față  cu Adevărul, fie te va frânge, fie te  va împietri.

      Oameni simpli.. cu neajunsuri, asta creionează  Biblia sub ochii noștri, și  totuși,  dintre ei, unii au scos mâinile  din buzunare, s-au ridicat și au dat o altă  față  lumii. 

      

Acasă

    " Eu sunt Calea!"   Calea prin care bărbați și femei ajung acasă.

       Aceasta este în întregime lucrarea Lui.
   Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine.
   Isus a fost.. "mâinile" cu care Dumnezeu ne-a luat în brațe, ne-a curățat rănile făcute de atâtea căzături și apoi, ne-a  dus acasă.
   
      Locul de care fugim atât de des.. Acasă.. pentru că acolo nu mai avem nimic, doar pe El, iar în El avem totul.

      Fugim.. pentru că ne cade invidia și egoismul din buzunarele rupte, fugim pentru că acolo e Lumina, și se văd toate petele de pe haina pestriță a caracterului  nostru șchiop; ne rușinăm și fugim.
Fugim atât de  departe încât ne rătăcim, pe propriile noastre cărări, iar acolo..  în rătăcirea noastră ne înfășoară alte brațe,  brațele Fricii,  brațele Disperării..

      Ne amintim și visăm.. uneori am vrea parcă.. dar.. se spune că din brațele Fricii nimeni nu a scăpat vreodată.

       Nu știu unde ai fugit, nu știu  unde te-ai rătăcit, nu știu ce brațe s-au înfășurat în jurul tău, dar știu că El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

     Un Dumnezeu plin de har.

      Indrăznește.. mâinile întinse așteaptă să îți vii în fire, aceleași mâini m-au salvat, în ultima clipă când țărușul urma să-mi străpungă inima pentru totdeauna, dar.. a întins El mâinile, lăsând să-I fie străpunse, iar mai apoi,  când m-a găsit, am recunoscut semnul... cicatricea din mâini mi-a spus atunci: Te iubesc, ai preț în ochii Mei, și de atunci îmi repetă în fiecare dimineață.

Întoarce-te acasă! Acasă e în brațele Lui, lângă inima Lui.

In imaginea Lui

    Mai sunt oameni normali, oameni obisnuiti.. ?

Cu siguranta mai sunt cred eu, orice ar presupune acest lucru.

     Normal este sa vedem zapada iarna, e un lucru obisnuit ca ploile de vara sa fie insotite de tunete ce par a zgudui pamantul din temelii, este normal sa te gandesti ca vei si secera atunci cand arunci bobul de grau in pamant, e natural sa cauti apa atunci cand esti insetat, e normal sa cauti ajutor cand ti-e prea greu.. si pot continua aproape la nesfarsit, dar pentru a fi un om care traieste in naturalul lui ce e de facut, ce e de stiut oare?

      Nimic.. te-ai putea gandi, traieste viata asa cum vine.
Intotdeauna am crezut ca natura are raspunsuri la multe intrebari dificile, spunea cineva: du-te la furnica, lenesule! Ea.. asa mica si neinsemnata are totusi un raspuns.

     O barca e creata pentru a deschide drumuri prin valurile marii, impotrivindu-li-se de cele mai multe ori pentru a inainta spre tinta aleasa.
 Normal e pentru orice om sa aiba o tinta si sa se lupte cu valurile pentru a o atinge;
orice om are o tinta in viata, vei spune..
 A ta care e?

     In mijlocul iernii, zapada aduce bucurie copiilor, in mijlocul verii stropii mari de ploaie racoresc pamantul uscat, in mijlocul unui univers infinit, TU ce faci? Care e normalul pentru existenta ta?

     Cine ar putea raspunde mai bine decat Cel ce te-a creat..?

    Normal, natural pentru tine ar fi sa ai chipul Creatorului tau, sa stapanesti peste toate binecuvantarile cu care te-a inconjurat, si sa traiesti ca un om binecuvantat.

   
      Iar daca uneori obosesti, sa-L auzi spunand: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu merg inaintea ta, sunt alaturi de tine, te ocrotesc de jur imprejur, desi acum Ma simti departe, sunt mai aproape decat gandesti. Eu sunt Domnul, Pacea ta! Nici un rau nu te v-a biruii.    Lasa-ti credinta sa se ridice,inalta-ti mainile obosite, sunt cu tine! Sunt tot ce ai nevoie.”

     Auzindu-i vocea, chiar obosit, chiar in furtuna sa ii spui:
"Nu ma voi teme caci am privirea atintita in ochii Tai, Iti voi urma vocea oricat de intunecata va fi noaptea, stiu ca esti langa mine, nu ma tem. Cand obosesc, Tu esti credincios, Tu esti taria mea, Tu esti tot ce am nevoie."

      “Voi merge Eu Insumi cu tine si iti voi da odihna” - poti auzi ori de cate ori crezi ca esti prea slabit pentru a mai face un singur pas; cand ingrijorarea isi croieste drum catre inima ta “Stai linistit, Eu lupt pentru tine” e raspunsul Lui.

     Tu apoi, sa nu cauti la fata oamenilor, sa asculti si pe cel mic, ca si pe cel mare, vegheaza asupra sufletului tau si sa nu uiti minunile ce le-ai vazut, sa nu iti iasa din inima; povesteste-le copiilor tai si copiilor copiilor tai. Sa stii in orice zi ca Domnul tau este plin de indurare, El nu te va parasi niciodata.
   
     Nu v-a uita ce ti-a promis; sa stii ca El e SINGURUL Dumnezeu! Un Dumnezeu credincios care isi tine indurarea peste o mie de generatii dupa tine, fiindca tu Il iubesti si Il asculti din toata inima.
   
    El nu cauta la fata omului, nu primeste daruri ca un judecator nedrept, El.. face dreptate orfanului si vaduvei si poarta de grija celui strain.

     El iti da ploaie la vreme, El merge inaintea ta si nimeni nu iti poate sta impotriva, El trece pe ceruri cu maretie ca sa-ti vina in ajutor, El, Dumnezeul cel Vesnic e un refugiu in mijlocul furtunii.

Sa fi recunoscator in orice zi, stiind ca totul vine de la El, si cand nu Il intelegi, priveste cat e de sus cerul, gandeste-te pe ce e asezat Pamantul, nici asta nu intelegi si totusi nu te nelinisteste.

     El, nu lasa de rusine pe nici unul din cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui.

Acum iti pune inainte binele si raul, viata si moartea, alege viata, ca sa traiesti! Asta inseamna sa fii un om normal, sa iti cunosti Creatorul, scopul, Dumnezeul, singurul Dumnezeu.

     Daca alergi in alta directie, nu esti un om normal, nu, nu ai fost creat pentru altceva.

     Sa traiesti cu spatele spre un Creator magnific nu, nu te face normal;

sa traiesti in ignoranta fata de un Dumnezeu extraordinar nu, nu te face un om normal;

sa traiesti viata din plin, facand tot ce iti place fara a-L iubii cu toata inima nu, nu te face om normal;

a-L iubi doar cand e sa te lauzi cu El, si de marile sarbatori, nu, nu te face om normal;

sa traiesti la fel cum traiesc toti din jurul tau nu, nu te face om normal;

     Normal vei fi doar avand chipul Lui intiparit pe fata ta, El fiind singura persoana care te fascineaza.

Altfel, esti ca o barca  pe uscat, ca si zapada in luna iulie..

Credința?

   Credința?  Sună familiar? Prea familiar, te asigur, atât de familiar că de cele mai multe ori tratăm cu superficialitate acest lucru.

 
     Credința nu este naturală (firească- adică pare nefirească ). Să ai o poziție, o gândire și un limbaj al credinței , de cele mai multe ori pare nefiresc, ciudat, nu te preocupa când nu te încadrezi prea bine în peisajul creionat în culorile gândirii materialiste. Credința nu ține seama de ceea ce vedem cu ochii, de ceea ce auzim cu urechile noastre, sau de ceea ce trupul nostru poate simții.

     Credința ține cont doar de promisiunile lui Dumnezeu!

Ochii noștri fizici văd doar marele zid al Ierihonului, urechile noastre aud doar batjocurile inamicilor, dar credința.. credința vede zidurile căzând, credința îl vede pe dușman învins.

     Trupul nostru poate simții durerile sfâșietoare ale cancerului, dar credinţa îl vede uscat și consumat de puterea vindecătoare a lui Iehova Rafa – “Domnul care te vindecă”.

     Ochii noștri fizici văd norii întunecați atârnând greu asupra capului. Urechea aude sunetul tunetului. Dar credinţa.. credinţa poruncește liniștită: “Taci, fără gură!”

     Ochii fizici văd trupul consumat de boală, dar Credința vede boala ca parte din blestemul legii.

Credința vede puterea bolii anulată la Calvar, unde toți cei ce suferă au fost răscumpărați.

Credința îi poruncește bolii să plece de la victima sa în Numele Lui Isus, apoi iese din cameră cu încredere că ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu se va împlini: “și bolnavii se vor însănătoși ”. 

     Există riscul să pari orb pentru lumea din jurul tău, pentru că alegi să nu te uiți la circumstanțe, ci la ceea ce promite El, atunci.. 

   fii orb și lăsă-ți inima să rezoneze cu inima Lui de Tată, crede-L, și proclamă cu deplină încredere ceea ce Domnul ți-a promis. 

 
   
     Modul în care începi să vezi, va schimba modul în care gândești, atitudinile și mai apoi modul în care vorbești, cu îndrăzneala unui fiu de Rege, iar suferințele prin care ai trecut deja te-au învățat să vorbești cu bunătate.

Dincolo de nori

      Ai privit cerul azi? Da, stiu, era negru.. totusi am zarit si un curcubeu.. iar o voce a Celui ce Este mi-a amintit ca in spatele lui sta credinciosul Jehova, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine!

      Asta vad privind cerul, fie el si plumburiu, si apasator ca in operele lui Bacovia; oricat de intunecat ar fi, o bucurie imensa vrea sa-ti inunde inima, realizezi ca intr-o zi te vei uimii  de spectacolul vizual ce va strabate cerul de la un capat la altul, si mai mult decat privirea, intreaga fiinta iti va ramane in uimire: iata, El vine cu slava pe nori.

     Atunci orice umbra de rautate, de suferinta, de tristete vor palii, orice fiinta de pe pamant va constientiza ca Acela pe care Ioan il numeste “Mielul Lui Dumnezeu” pentru blandetea cu care a luat toate falimentele si toate pacatele noastre si le-a tintuit pe cruce, El.. Mielul, caracterul plin de dragoste si compasiune, EL este Leul, Biruitorul, Regele!

    In clipa aceea tot cerul va fi cuprins de maretia si splendoarea Sa, si orice fiinta va sti ca El este Atotputernic.

     Cand El se arata pe cerul vietii tale, si esti cuprins de constienta acestor lucruri, realizezi cu cine ai de-a face; orice ai purtat pe umeri dispare, orice te leaga oprindu-ti inaintarea dispare, asemeni unui fir de ata la intalnirea unei flacari; oricata opzitie ar sta inaintea ta, ingreunandu-ti inaintarea, nu numai tu vei vedea puterea Lui, ce si cine iti sta in cale, cand Il urmezi pe Domnul Vietii.

   
     “Cine se atinge de tine, copilul Meu, se atinge de lumina ochilor Mei! Intelege, esti important pentru Mine, asculta-Ma. Pas cu pas te voi invata sa traiesti biruitor”.

     Ce poti face daca acum nu vezi sa fi biruitor in multe aspecte ale vietii, dimpotriva, vezi lucruri ca si descurajarea, tristetea, frica, faliment.. tinandu-se de tine?

     Este  asa de simplu raspunsul.. dar mai intai, crezi ca mai ai ceva de incercat pentru a traii plenar, o viata de biruinta,  invaluit in dragostea Lui? Daca nu, atunci hai pentru un minut sa pretindem ca nu mai stim nimic din cele invatate;

..traiesc, dar nu mai traiesc eu, ce Christos traieste in mine!

 
     In domeniile si aspectele vietilor noastre unde are loc frica, descurajarea, mandria... nu traieste El, traim tot noi inca, asa cum stim noi;

poate dorim sa afirmam acum ca si vechiul cantec al trupei Taxi, as vrea sa ploua.. peste guvern, primarie...   dar noi asteptam o ploaie mult mai puternica decat una care face curatenie in institutiile statului, ploaia tarzie care inunda caracterul nostru schiop, si ineaca toata rautatea, invidia, mandria, mania, vorbele necugetate, tot ce ne face sa nu fim buni si milosi, avand un caracter asemeni Mielului.

      Cat traieste El si cat traiim noi? Asta am vazut deja fiecare, daca am vrut sa vedem.

Nu mai vreau sa gandesc ganduri de-ale oamenilor, nu vreau sa mai actionez in faptele oamenilor, ce in fapte ale credintei, fara frica de ceea ce va fi maine,

     Azi, El este Biruitor!

Azi, El a promis ca e cu tine!

Azi, Tu esti biruitor in Numele Lui! El a biruit totul! Rosteste, proclama plin de credinta!

     Ridica-te si mergi dupa El, ai nevoie de un caracter nou, dar El stie cum .. ; accepta medodele Lui , sunt cele mai bune, cele mai pline de compasiune si de dragoste.

     Eclesiastul afirma ca mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui, avand asta in minte, putem spera in etapele mai grele, mai dureroase ale procesului de innoire a mintii, si a caracterului nostru. Putem alege sa-I multumim pentru toate lucrurile, sa ne bucuram sperand, chiar in necazuri, contrar oricaror lucruri ne punem toata increderea in El, si asteptam in pace, in credinciosie sfarsitul lucrului inceput in noi: un caracter sfant, demn de numele pretios ce il avem, copii ai Celui PreaInalt.


     Un caracter ce nu se mai pleaca in fata greutatilor si provocarilor vietii; cand totul pare prea greu privim cerul, pe care Biruitorul se intoarce, desii uneori e de nevazut, isi ascunde fata, sau poate prezenta Sa e ascunsa, nu o putem simtii, totusi,  El e langa tine. Daca pentru vre-un motiv tace, El e acolo, a promis asta. Sa ai pace! E cu tine.
     Mergi inainte!