Prin ochii Lui

     Văd , văd  niște  oameni umblând , dar mi se par ca niște  copaci.

    Câtă  vreme era orb, acest om avea fericirea lui, poate.. lui nu-i era dor să  privească  cerul senin după  furtuna ce tocmai  a  trecut, dar.. acum..  are ochii  deschiși, acum.. nu mai e orb..

     Nefericirea lui e tocmai în  faptul că  nu mai e orb, dar nici nu vede.

      Cu cât o religie este mai vagă cu atât  este mai confortabilă .

Imagini și  contururi clare,  cer poziții  clare și  decizii clare.

      Nu există  nimic mai inconfortabil ca și adevărurile  tranșante  ale Bibliei, pentru că  acestea cer și  așteaptă  decizii clare, altfel.. te trezești  ca și  orbul după  prima atingere..  nefericit.

       Dacă am accepta în  întregime  Adevărul  Scripturilor, apropiindu-ne de El ca niște  copilași  gata să  creadă și  să  asculte tot, realizându-I valoarea,  lăsându-L să  ne  încălzească  inimile amorțite de gerul nepăsării..      atunci voalul ce ne acoperă  ochi  s-ar topi într-o  clipă.

      Altfel...

      E ca și  cum ai fi creștin, numai cu jumătate  de inimă - om viu însă  cu jumatate de inimă  nu am văzut, e nevoie de una întreaga  să  fii viu.
      Să  cunoști  atât  Adevăr încât  să  nu mai fii orb, dar nu destul ca să  vezi și  să  fii  plin de bucurie.

       Voalul ce-mi acoperea ochii a căzut, acum privesc cu fața  descoperită , și ca într-o  oglindă, văd..  Văd  gloria Lui.
      Nu doar ochii și-au găsit  vindecarea, dar și inima vede acum, fiind plină  de lumină, lumină  în  care se reflectă  strălucind chipul Lui.
      Și  greutățile  de acum.. le văd , le văd  lucrând, le  văd  cum fac să  strălucească  tot mai mult chipul Lui în  inima mea.

      Odată  priveam și vedeam oamenii ca pe niste.. oricum , dar nu-L vedeam pe El oglindindu-se  în chipul lor, nu ei, eu..  eu aveam întâi  nevoie de a doua atingere a lui Isus. Poate și tu?

      O zi te simți creștin, crezi, te bucuri putin, apoi se întâmplă ceva și  îți spui: dacă eram creștin nu aș fi avut aceste gânduri..

      Nefericirea ta e tocmai că.. nu mai ești orb, cunoști suficient adevăr ca să nu te mai poți bucura de lume, dar nu  destul ca să  fii plin de viață. Ceva lipsește, și nu stii ce.

      Poate că ochii tăi nu au fost creați ca să te privești prin ei devenind  suficient de bun și  credincios  ca El să te accepte și sa iti spună: "fiule".

      Ochii tăi au fost creați să  vadă cum Mielul lui Dumnezeu  duce orbirea, mediocritatea și deznădejdea ta pe un deal, și acolo le țintuiește pe lemn.. chiar dacă.. același cui a țintuit și mâinile Lui..
    
     Pe un deal, o fereastră s-a deschis în cer,   în care te vezi, dar prin ochii Lui acum, clar : curat, săpat în palmele Lui..

Răscumpărat

      “.. Mai înainte  eram un hulitor, un prigonitor, și batjocoritor .. dar am căpătat  îndurare .”

      Lui Isus nu I-a fost rușine de trecutul lui Pavel, nici nu I-a fost frică  de ziua în  care ar putea să se întoarcă  la vechea viață, nici nu I-a spus să  stea cuminte, să-și  plângă  păcatele  cât v-a trăi  și  să  fie mulțumit  așa că a fost salvat. Nu, deși realitatea  este că auzim aceste cuvinte.

Isus dă o inimă  nouă, o viață  nouă, o identitate nouă, un destin nou.

      Mereu întâlnim  oameni-creștini  aflați  în  impas, neștiind  ce să  mai creadă, cine sunt și  unde se duc;   oameni pe fețele  cărora  citești  lipsa a ceva..

Unii ne întrebăm ce fel de creștini  suntem, sau dacă  suntem de fapt și  asta pentru că  avem zile ca și  mâncarea  fără  sare..

      Deși  ar vrea, Diavolul nu poate să ne smulgă  din Mâna Lui, dar bineînțeles  că își folosește  toate instrumentele ca să ne fure bucuria, liniștea  și  încrederea.

Cel mai adesea nici măcar  nu trebuie să  se ostenească tare, ajunge să îți amintească  cine ai fost, ce ai făcut  sau ce ai spus, iar bucuria și  starea de bine se fac nevăzute  cât ai clipi.

      Știi  că  ai fost iertat de păcatele tale pentrucă  Isus a plătit  la cruce prețul  pentru ele, dar totuși, există  Acel lucru, unul singur poate, unul singur, ce îți vine în minte mereu și mereu, unul.. prea mare, prea greu pentru a fi iertat, crezi tu. Rezultatul? Un duh mâhnit, nefericire, poate chiar descurajare totală.

Poate falimentul tău de a-ți  ține  promisiunile te-a adus exact în  aceeași  stare, făcându-te să  crezi că ești  dintr-o categorie de creștini de mâna a doua.

      Planul Diavolului este să  nu crezi Evanghelia, dar dacă  totuși ai crezut, măcar să  te țină  în condamnare, nefericit, neîndrăznind  să faci nimic în Numele Lui, ca apoi să te recomande drept imagine a ceea ce înseamnă  creștin. . o imagine nefericită.

      Fie că sunt gândurile  tale cele ce te fac să te vezi astfel, fie că sunt ale altor oameni, îți  amintesc întâi  de toate că Dumnezeu nu are copii de mâna  a doua, iar apoi privind Adevărul, Pavel spunea: “mulțumesc Lui Dumnezeu   ... că m-a întărit , ...m-a socotit vrednic de încredere, ...m-a pus în slujba Lui, chiar dacă .. ”

     Harul se arată  în  noi cu un scop: ca să  fim o imagine clară, pentru cei ce cred că viața  lor e dincolo de ceea ce îndurarea Lui poate cuprinde.

     Cu cât mai aproape de El stai, lumina îți  va arăta  mai clar întunericul  din inima ta, și asta nu te poate face decât să  spui: “sunt cel mai mare păcătos”, dar acest lucru trebuie să te conducă  la bucurie și  laudă, pentru că  ai fost iertat, nu la autocondamnare.

     Da, am facut multe greșeli, am fost în multe feluri, dar acum!.. aceste cuvinte apar peste tot în Evanghelie, așa că nu mai trăi în  trecut. Când  îți  vin în  minte gânduri  negre din trecut, amintește-ți două  cuvinte: "dar acum", acum ești o creație  nouă. 

       În realitate există  un singur păcat, păcatul  necredinței, toate celelalte denumiri le folosim pentru a ne vedea mai buni decât  alții.

      Esența  lucrurilor nu stă  în  ce ai făcut  și ce nu, ci în relația ta cu Dumnezeu.

Când  ai stat ultima dată de vorbă cu El să-i  povestești  despre bucuriile și visele tale? Problemele ți  le știe  bine de multă  vreme..

      Același  Har extraordinar mântuiește cel mai cumsecade om, și e nevoie de același  har pentru a mântui cel mai temut infractor, nimic în  plus, nimic în minus.

De aici înainte  totul ține  de credință: ce și pe cine crezi?

      Crezi că  poți  face anumite lucruri deoarece și altul a făcut? Orizontul tău  atunci se reduce la relația ta cu acel om.

      Când trăim prin relația noastră cu Tatăl, și înțelegem că asta și doar asta contează vom fi preocupați nu de un lucru sau altul ci de modul în  care deciziile noastre afectează relația noastră cu El.

      In fața Lui toate păcatele sunt la fel, toți copiii Lui sunt la fel. Necazul tău nu e ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, necazul tău este necredința, nu crezi ceea ce Dumnezeu spune.

La cruce Isus nu a clasificat păcatele și  falimentele, ci a plătit pentru toate, și  toți cei ce cred să fie aduși la Viață împreună cu Christos.

      Ce a curățat Dumnezeu TU să  nu numești spurcat i s-a spus lui Petru, dar la fel de valabil rămâne și pentru noi, fie că  ne referim la noi înșine sau la cel de lângă noi. “..Lucrul acesta l-a facut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.”

      “Sângele Lui ne curățește de orice păcat ”. Nici o clasificare, nici o limită. Rezultatul este că Dumnezeu ne vede perfecți. Suntem justificați, nu doar în  clipa când am crezut întâi, ci pentru totdeauna; am fost îmbrăcați în perfecțiunea  lui Christos!

      Tu, întreaga ta viață și  personalitate ești ascuns în  Christos, de aceea El nu îți  vede falimentele acum, ci El vede perfecțiunea lui Christos asupra ta, și dacă acesta nu e motiv de bucurie, altul mai bun eu nu știu.

      Daca am conștientiza unirea noastră cu El.. acum nu mai este povestea ta, e a Lui, nu mai e imaginea ta, e a Lui!

      Mai poți  să te vezi acum nefericit și de mâna a doua? Asta înseamnă un Isus de mâna a doua, iar așa ceva nu cunosc.

      În eșecurile din trecut nu poți să te vezi pe tine, poți să vezi în schimb Harul Lui, care este mult mai mare decât orice faliment.

“Am fost un hulitor..” DAR..

      “Nu sunt vrednic să propovăduiesc Evanghelia” nu am găsit nicaieri în scrierile lui Pavel, dar în schimb am găsit: “..am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul..”

      Ridică-te și înțelege adevărul, tot trecutul e șters, ești una cu Christos, păcatele ți-au fost șterse pentru totdeauna.

      Nu te mai poți împiedica în ieri. Nu mai căuta scuze pentru a nu face nimic.

Ești o fereastră spre cer..

      “Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”

Pomi, izvoare, suflete..

         Nenumărate au fost clipele când credeam că toată umanitatea a fost compromisă.. infectată de egoism și superficialitate.

         Mi-a fost scris parcă să întâlnesc oameni ce mi-au adus uimirea în inimă, oameni de o frumusețe lăuntrică ce nu poate decât să te fascineze

         Oameni.. ale căror suflete par a fi o livadă de pomi roditori, iar ici-colo fântâni.. adânci și pline cu apă proaspătă, numai bună sa potolească setea celor obosiți și însetați.

         Nu-mi venea a crede ochilor mărimea și mulțimea lucrurilor frumoase ce iși găseau locul acolo, în sufletul unui singur om.

Nu poți să nu fi impresionat de acele fântâni cu o apă atât de limpede, atât de curată.

Suflete mari...

Suflete mici..

         Atent, am căutat aceste lucruri în mulți.. fără nici o șansă.

Pomii erau fără rod, uscați și cu crengile rupte și lăsate jos la rădăcină, fântânile erau fără apă, pline de pietre și alte lucruri nefolositoare binelui, noroi în cel mai fericit caz.. nicidecum apă.

         Cum poate fi posibil așa ceva m-am întrebat, și ridicând privirea am zărit un batrânel, cărunt, si parcă prea sigur pe el știind anii ce îi biruise.

“În urmă cu mulți ani, spuse el, locul acesta era minunat, livada era îngrijită, roditoare, fântânile erau curate..”

Năucit l-am întrerupt.. nu reușeam să înțeleg cum si de ce s-a ajuns in acea stare.

         Privind crengile rupte și uscate ce erau aruncate lângă rădăcină am înțeles că au fost rupte din cauza fructelor ce le purtau.. an de an trecători preocupați doar de poftele și dorințele lor egoiste care se vor satisfăcute cu orice preț și în cel mai scurt timp au rupt si au prădat cu nesaț.

         An dupa an a fost la fel.. pomul rodea tot mai mult și tot mai frumos, iar trecătorii tot mai grabiți și flămânzi,  până într-o zi, când obosit de acest freamăt nesfânt al unei lumi parcă sedusă de ignoranță a salutat ultimul apus, și apoi s-a odihnit.

Dar fântânile?

         “Într-o zi am obosit să le mai curăț, răspunse omul, iar trecătorii zi de zi aruncau câte o piatră ce trebuia dată uitării, de care doreau să scape.. pe care sa nu o mai vada niciodată.. 

         așa a devenit tot mai greu de curățat și la urmă, apa ce în forma pârâiașului învinge stânci impresionante, a fost bătută la ea acasă iubind omul."

         

         Renunțând la tăria prin care fărâmă stânci, apa s-a dat pe sine omului luând forma vieții intr-un pahar.

Unul dintre acei trecători era chiar el, am ințeles..

         Căutăm gropi cât mai adânci în sufletele noastre, în care să aruncăm amintiri ce sperăm să le uităm, sau măcar să nu le mai întâlnim, să nu le mai retrăim.

Piatră cu piatră.. adunăm.. și devenim greoi și înceți în simțiri, fără viață, fără speranță.

La rădăcina pomului uscat se ivesc niște lăstari, cred ca viața îvinge în cele din urmă.

         Cu siguranță într-o zi și acel izvor de apă va găsi drumul spre lumină, printre pietre dacă trebuie, astfel spălându-le de toată murdăria adusă de frică și răutate, arătându-se învingător încă odată.

         Cum poate pomul iubi mai bine decât dându-și rodul la timp, an de an, tot mai bogat și tot mai frumos,

iar izvorul dându-ți apă pentru trup, apă pentru suflet.

         Unele pietre nu mai pot fi scoase, dar pot fi spălate de apa ce se grabește spre oameni.

Fii ceea ce ai fost creat să fi,

          nu ceea ce trecătorii au sperat sa devii.

Lege și Fărădelege

          Evanghelia după Matei abundă în relatări frumoase, minunate, dar deseori suntem robi viziuni unui pastor sau învățător ce predică tematic și se prea poate ca pentru șase luni să predice ceea ce el consideră  că e important, astfel este posibil să nu primești întreaga lumină a Cuvântului, concentrat fiind la ceea ce învățătorul are de zis.



          Predicile tematice sunt bune uneori, dar a urmări consecvent tot Cuvântul ne păzește de erori, și în plus, aduce o hrană spirituală superioară, sănătoasă.



          Privind cu atenție la celebra predică a Domnului Iisus, cunoscută și ca și Predica de pe munte, mai exact privind la versetul 29 din Matei capitolul 5, observăm că Isus începe să vorbească foarte direct împotriva poftei: să nu poftești și ca și aplicație dă exemplul adulterului, arătând că adulterul în mod activ începe în inima omului.

"Dacă , deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă." Matei 5:29.



          Dacă o anumită poftă te face să păcătuiești și nu iei măsuri pofta te va pierde.




Așezarea temeliei din scripturi:



                    "Dacă , deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte." Matei 5:31,32.

          Mulți cred că aici Isus schimbă legea, cerând să renunțăm la respectarea principiilor legii și să urmăm sfatul Lui: știu că Moise a spus așa, dar Eu vă spun.. așa că abrogăm Moise și vă dau o lege nouă. 

Această poziție face ca la distanță de numai câteva versete Isus să se contrazică fragrant. Când, cum? "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc." Matei 5:17.


          "Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor." Matei 5:19



          Dacă avem impresia că aici susține Legea și în versetul 31 și 32 o minimizează spunem cu alte cuvinte că Isus este mic în împărăția lui Dumnezeu.


Putem explica acest text ignorând ce spune atât Vechiul Testament cât și apostoli pe acest subiect, putem izola acest pasaj?


          Conform Matei capitolul 5 versetele 17 la 19 asta înseamnă că nu sunt schimbări în Legea lui Dumnezeu? Desigur că nu.

          Există schimbări pentru că esența lor a venit.

De exemplu, în Vechiul Testament era un templu, sfânta sfintelor, și un mare preot care aduce jertfă o dată pe an. Întâi pentru el, apoi pentru popor, și intra în sfânta sfintelor prezentând jerfa, plus anumite rânduieli preoțești, ritualuri, mielul pascal, etc. 

          Suntem încă legați de aceste ritualuri?


          Nu! Acestea erau umbra lucrurilor reale. Nu suntem legați de umbră, ci acum suntem legați de esență, de împlinirea lucrurilor prezentate ca o umbră a lucrurilor viitoare.

 Exemplu: nu mai avem un templu de piatră; dar nu mai avem niciun templu? Ba da, avem un templu etern, ce nu va fi distrus niciodată.

          Avem un mare preot azi? 

Da avem un mare preot în sensul împlinirii a ceea ce au portretizat mari preoți în vechime: Isus, un mare preot ce nu are un păcat al lui, lucrul cel poate împiedica să mijlocească, și nu va murit niciodată, ci va fi etern acolo asigurând o iertare eternă, veșnică.




          Mai sărbătorim Paștele acum că Iisus a venit? 

Da, dar acum sărbătorim Paștele adevărat, Iisus, mielul lui Dumnezeu care acoperă păcatul meu, casa mea, iar judecata lui Dumnezeu a trecut o colind casa mea pentru că are sângele pe ea devenind liber.

Mai este Paștele relevant azi? Da, singur. Mai trebuie să sărbătoresc cum a fost în vechime? Nu este templul relevant? Este marele preot relevant azi? Da, dar în sensul real, cel al împlinirii lucrurilor în Isus și în lucrarea lui.




Un alt exemplu


"Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?" 1 Corinteni 5:6

"Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –" Romani 3:21






A abrogat Isus legea în predica de pe munte?

Nu.

  "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc." Matei 5:17

Schimbă Iisus aici legea, mutând atenția de la faptă spre inimă spre intenții?

Pentru a răspunde corect să ne întrebăm dacă era pofta permisă în Vechiul Testament.

Iisus nu a schimbat nici nu a dezvoltat interpretarea legii pentru că Dumnezeu în Vechiul Testament a judecat pofta în inima omului în același fel ca și în Noul Testament.





          În predica de pe munte relatată în evanghelia după Matei, capitolul 5, Iisus de fapt le arată că modul lor de a interpreta Cuvântul este dezastruos pentru că ei în cele din urmă spuneau că nu comiți adulter, împlinind legea, prin faptul că au dat un certificat de divorț.
       



          Isus condamnă supunerea și ascultarea lor exterioară, arătând că ascultarea începe în inimă, ca și neascultarea de altfel.



          Aceasta este ideea ce străbate predica de pe munte, sursa lucrurilor, inima, și același lucru îl aduce împotriva fariseilor care se rugau unde și ca să fie văzuți de oameni, iar Iisus îi mustră și spune: intră în cămăruță unde nu ești văzut.


                    Iisus condamnă ascultarea exterioară, când inima e cu probleme.

          Concluzia este că în Vechiul Testament Dumnezeu era la fel de preocupat de inima lor cum este și acum, dar ei nu au înțeles. "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta." Deuteronomul 6:5.



La exterior au afișat o ascultare desăvârșită dar Dumnezeu le spune: nu voi accepta asta! Scoate ochiul, taie mâna, sau, dacă inima este aceea care te face de fapt să cazi în păcat?




                     Un alt lucru despre care vorbește Iisus în Matei 5 este crima. A schimbat Isus legea? "Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui." Leviticul 19:17

Ce are de spus legea lui Moise despre a urî în inima ta?

Iisus nu schimbă legea ci le arată unde greșesc, le dă pe față adevăratele intenții ale inimii.





 "Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’" Matei 5:43.


Ați auzit că s-a spus..de fapt acest text nu există în legea lui Moise.

Ce face Iisus?

Ați auzit că sa spus, el nu a spus este scris.

          În vremea lor au interpretat atât de eronat Cuvântul lui Dumnezeu că umblau și povesteau tradițiile lor, în așa fel că oamenii ajungeau să creadă că Dumnezeu a spus să iubim aproapele și să urâm vrăjmașii.


"Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuti. Eu sunt Domnul." Leviticul 19:18.

"Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc," Matei 5:44.

          Isus prezintă adevărul din Lege.






                    "Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt." Matei 5:39.

Înseamnă asta Că Isus spune că nu mai este dreptate acum?


De unde cita Isus? Exod 21 cu 2. În Exod 20 avem cele 10 porunci, iar în Exod 21 avem normele ce se aplică atunci când au fost încălcate cele 10 porunci. Exod 21:21-24 garanteză viață pentru viață.
   

"Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă," Exodul 21:23, oare este valabil acest lucru și în privința avortului?


Principiul Dreptate-Justiție. Plata pentru greșeală trebuie să fie egală cu greșeala.



          Expresia ochi pentru ochi era dată sistemului judiciar, pentru a face dreptate și nu omului de rând pentru a se răzbuna. Era pentru a face dreptate și nu pentru răzbunare personală.



          În cultura de atunci, evreii se foloseau de această reglementare destinată sistemului judiciar, pentru a face dreptate ,ca și o metodă și o scuză de a transforma orice ofensă în răzbunare personală.


          Iisus nu anulează legea sau dreptatea, ci răzbunarea personală între o societate care abuza de anumite interpretări pentru scopuri proprii, de răzbunare personală.


În concluzie, Isus nu a înlăturat și nu a schimbat legea, ci a restabilit adevăratul sens al legii lui Moise.









                    Să ne reamintim cum Isus afirmă că mânia din inima noastră ne face ucigași, și nu doar acțiunea de a comite o anumită crimă propriu zis. 

Totul începe adânc în inima omului apoi Isus continuă și tratează problema divorțului aplicând aceleași principii.

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi folosit pentru a scoate din context un pasaj și a-l mânui în așa fel ca să rănim oameni cu el.


Cuvântul lui Dumnezeu trebuie întrebuințat cu reverență.



Este un subiect important pentru că afectează Un număr destul de mare de oameni și în cultura creștină:


                    1) în unele biserici nu este abordat niciodată; oamenii schimbă partenerii haotic și nimeni nu pune vreo întrebare. E bine, e drept, ce spune Dumnezeu? Prea des ne e teamă și nu punem întrebările corecte măturând totul sub covor: Dumnezeu iartă.

                    2) în al doilea rând important pentru că numeroși creștini au fost abuzați de folosirea greșită a unor pasaje versete sau chiar fraze rupte de context și realitate.

          Legea lui Dumnezeu rămâne în picioare, și dacă Dumnezeu a spus că divorțul este permis în anumite circumstanțe atunci divorțul este permis în acele circumstanțe!

Pe de altă parte nu vrem să fim într-o poziție unde spunem: nu contează, Dumnezeu te va ierta orice ar fi, poți face așa cum dorești; și nici nu dorim să folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru a abuza viețile oamenilor.



          O poziție prea des întâlnită este aceea că Isus ar fi pus la o parte, înlocuind legea lui Dumnezeu și permițând divorțul numai în cazul adulterului dar chiar și atunci, chiar victimă al acestui caz, trădat fiind de partenerul tău care a comis adulter, unii păstori afirmă că nu te poți recăsători.


          Femei în situații în care sunt abuzate fizic, verbal, sexual și dacă folosești greșit acest text poți ajunge să spui că trebuie să rămână acolo pentru că e permis numai în caz de adulter.


          Ce credeau evreii vremea lui Iisus, care era viziunea lor asupra divorțului

Erau două sisteme școli de gândire

• A lui Shemai.

• A lui Helel.

          Sistemul lui Shemai era un sistem conservator asupra acestui subiect privind spre lege.

Totuși, gândirea cea mai populară era cea învățată de Helel,

Cei mai mulți așa credeau, și anume, omul își poate lăsa nevasta pentru orice motiv.


Cum argumentau ei aceste lucruri?

          Simplu. Moise a spus: să îi dai o scrisoare de despărțire - certificat de divorț, și vei fi despărțit. Așadar, ei spuneau că pot divorța pentru absolut orice motiv atâta timp cât vor da certificatul, scrisoarea de divorț.


Care erau motivele invocate pentru a divorța?

A ars mâncarea, nu mai e frumoasă, etc.

Cele două sisteme de gândire se loveau frontal provocând controverse.
       
Iisus abordează foarte direct acest subiect și în același timp pe cei ce îl susțineau.

          Am văzut în Matei 5 cu 31 și 32 ce spune Isus să vedem în Matei 19:1-11.


Locația acestui dialog era ținutul Iudeii, locul în care a avut loc și o controversă cu Ioan Botezătorul și Irod, care luase pe Irodiada nevasta fratelui său.

Ioan : nu este drept, legal pentru tine să iei nevasta..


"Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”" Matei 19:3.


Oare e Irod ce părere avea?



Ce învăța școala lui Helel? Poți divorța pentru orice motiv.

Isus, ne spui cu cine votezi Shemai sau Helel?



          Răspunsul îl găsim între versetele 4 – 9, prin asta se alătură școlii conservatoare Shemai, care ținea Legea și căuta răspunsuri în Lege spre deosebire de Helel .



          Marcu 10 prezintă aceeași întâmplare, însă Marcu omite <pentru orice motiv>. De ce ar face asta? Poate, pentru a evita controversa. În zilele lor se credea, își închipuiau că divorțul se poate acorda pentru orice motiv, asta era starea de normalitate pentru ei.





În Marcu 10 cu 9 Isus face trimitere la Creație, la scopul Lui: cei doi să fie una, nici de cum să se despartă pentru orice lucru.



Un alt text care abordează acest subiect îl găsim în 1Cor. 7:1-15!


Atenție la cuvântul legați!


"Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace." 1 Corinteni 7:15. Pavel prezintă un anumit caz de divorț, motivul nu este adulterul, infidelitatea și totuși Pavel afirmă că victima, celălalt partener, nu este legat, adică este liber să se recăsătorească, numai în Domnul.


          Aparent aceste afirmații a lui Pavel intră în conflict cu cele afirmate de Iisus, și anume că numai în cazul adulterului în caz de infidelitate se poate divorța și victima este liberă.


În Vechiul Testament Dumnezeu permitea în anumite cazuri divorțul. Nu oricum nu pentru orice dar căsătoria este un legământ.


Când doi oameni fac un legământ ei sunt legați unul de altul prin niște obligații (specifice).


          Vechiul Testament prevedea obligația de a asigura hrană, îmbrăcăminte, intimitate - afecțiune fizic și emoțional. (Exod 21:10,11) vedem așadar în vechiul testament condiții în care femeia putea divorța, în cazul în care aceste condiții ale legământului erau încălcate.


          Spre deosebire de școala lui Helel, ce dădea certificat de divorț pentru orice motiv, Dumnezeu știind că din cauza naturii păcătoase legământul va fi încălcat uneori, a stabilit acele cazuri în care, din cauza păcatului El permite divorțul.



          Un exemplu: o femeie căsătorită cu un bărbat violent ce o abuzează fizic, psihic, emoțional, spiritual, putem spune în acest caz că Isus a spus că doar în caz de infidelitate divorțul este permis, iar acea femeie trebuie să stea în acea căsnicie?


          Nu sub legea lui Dumnezeu. Sub legea lui Dumnezeu, desigur că poate divorța de acel om care a rupt, a încălcat legământul cu Dumnezeu și cu ea. El este cel condamnat și nu ea.

          

           Dacă un asemenea soț refuză să asigure cele necesare familiei lui, renunță la legământul cu Dumnezeu, se implică în activități dăunătoare, ilegale, risipește banii familiei și nu asigură hrana și cele necesare, sub legea lui Dumnezeu acesta este un motiv pentru a declara legământul încălcat și a cere divorț.

          

           Dacă un partener abandonează familia pleacă pentru ani în acest caz a încălcat sau nu legământul este liber celălalt partener? Da, este liber, legământul a fost încălcat.



                    Totuși, aceste lucruri nu pot fi interpretate și aplicate, de exemplu în cazul în care ai avut o ceartă cu partenerul și nu te simți iubit, apoi invoci aceste lucruri ca și motiv pentru divorț, de asemenea perioadele mai dificile financiar nu sunt motive!

          A divorța în aceste circumstanțe doar aduce condamnarea lui Dumnezeu, și vei fi judecat ca și un adulter pentru că ai renunțat să lupți pentru familie pentru niște motive ridicole; Dumnezeu îți cunoaște inima îți cunoaște intențiile.





Ideal ar fi să nu existe nici un divorț, acesta este contrar a ceea ce Dumnezeu a intenționat.


Matei 19:6 ce a împreunat Dumnezeu omul sa nu despartă.


Căci eu urăsc divorțul spune Iehova Dumnezeul lui Israel.


          Dumnezeu însuși poartă de grijă, cazul ideal:"Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa." Matei 19:8.

 "Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui." Deuteronomul 24:1.

"Şi, cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel." Ieremia 3:8.

Aici Dumnezeu însuși divorțează

          Contrar planului inițial, din cauza condiției păcătoase a omului Dumnezeu A stabiliți niște reguli.


          Dumnezeu a rânduit căsătoria – familia, Dumnezeu protejează familia și Dumnezeu poruncește să lupți pentru familia ta.


          Dacă ești într-o situație de acest fel în care ai plecat, trebuie să te întorci și să lupți dacă se poate pentru a îndrepta.


          Dacă pe de altă parte ți s-a greșit, partenerul a comis adulter, asta nu înseamnă că Isus poruncește să divorțezi; dacă partenerul se întoarce, se căiește, recunoaște că a greșit trebuie urmărită reconcilierea. 

Dumnezeu poate restaura și face totul nou.

          Faptul că Iisus a spus că infidelitatea este un motiv de divorț nu înseamnă că un creștin nu trebuie să caute întâi reconcilierea.

Amintindu-ne cât ni se iartă fiecăruia zilnic poate fi o bună încurajare pentru iertarea celui de lângă noi.


Perioadele tensionate nu sunt motive pentru a renunța la partener ci pentru a lupta pentru el.


Dacă ai divorțat recent din motive ne biblice în fața lui Dumnezeu încă sunteți căsătoriți.


          Totuși, dacă trăiești cu o persoană ce pretinde a fi un credincios, dar este neîntors la Dumnezeu cu inima, nepocăit ca și mod de viață, un om ce trăiește repetat în adulter dacă repetat te abuzează emoțional psihice spiritual sau fizic, care nu prețuiește efortul depus în a lupta pentru familie, în aceste condiții Dumnezeu permite despărțirea iar victimă este liberă să se recăsătorească.



          Există un cerc vicios, și anume, soția nu își respectă soțul pentru că nu se simte iubită, iar soțul nu manifestă dragoste pentru că se simte nerespectat.


                    Totul durează până când unul se pocăiește și rupe acest lanț.

Trestii frânte

         Deseori purtăm în noi sentimentul că lucrurile nu sunt accidentale, că au fost orchestrate, ‘’trebuia’’ să se întâmple așa..

Acest sentiment îl întâlnim și citind relatarea despre o întâlnire, aparent accidentală, între Domnul Isus și o oarecare, ‘’femeia samariteancă’’.

Trebuia să  treacă pe acolo.. și Isus, și femeia.

El se întâlnește și cu noi în același fel, pare accidental, dar nu este.

         El e întotdeauna în control.

Odată ce El își fixează inima asupra unei persoane, El preia controlul, și nu-i mai dă  drumul.

         Cine e în controlul vieții mele?

        Dacă faci parte din poporul Său, ai grijă! El și-a pus mâinile peste tine, ești în mâinile Lui, și dacă nu vii de bună voie, ca răspuns la chemarea Lui, El te va duce unde dorește. ‘’Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.’’ Orice părinte este convins că disciplinarea propriului fiu este un act de dragoste.

         Dacă tu deții controlul religiei tale.. mă îndoiesc că ești un creștin.

Dacă nu ești conștient că ești în mâinile Lui, și de fapt, El tratează cu tine, ar fi bine să îți analizezi încă odată temeliile.

         

         Nu poate trece neobservată uimitoarea blândețe a Domnului Isus. Priviți la blândețea de care dă dovadă față de această femeie. O cunoștea. Îi știa și caracterul și trecutul , prezentul, păcatele, dar nu se poartă dur cu ea. Nu forțează situația.

         El este în control, dar acest lucru nu înseamnă a fi dur cu oameni, nu înseamnă violență verbală, sau presiune de orice fel pentru a-i forța să facă ce nu vor.

Acesta este caracterul Domnului, lucru văzut și de profetul Isaia, cu mult înainte: ‘’trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde nu-l va stinge.’’

         Ce altceva suntem fiecare dacă nu trestii frânte și mucuri care mai ard?

         Mucul care mai arde dă mult fum, dar mai există acolo foc? Imposibil de spus.

Tendința noastră este de a-l stinge, îl călcăm în picioare. Dar Domnul nostru nu face așa.

Dacă ar fi făcut așa, niciunul dintre noi nu ar mai fi în viață.

Oh, blândețea aceasta!

Când ne analizăm viețile și experiențele personale, trebuie să ne amintim întotdeauna de blândețea Domnului nostru.

         Aceasta este metoda Lui, atât atunci când era pe pământ, cât și acum; Ioan scrie în Apocalipsa: ‘’Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: Nu te teme!’’ (Apocalipsa1:17)

         Femeia din Samaria nu a fost întrebată dacă e mântuită, în ce crede, cum noi am fi tentați să procedăm cu cei pe care îi considerăm păgâni.

Indirect: ‘’Dă-Mi să beau.’’

         Înainte ca, mulți dintre noi să fim puși față în față cu realitatea în care trăiam, am avut parte de ‘’mici coincidențe’’, pierderi, câștiguri, circumstanțe inexplicabile.

Nu vedem scopul Lui, pentru că nu-L înțelegem.

Nu știi niciodată unde te va găsi Domnul, ce întrebare îți va pune..

         Dumnezeu îți poate vorbi printr-o condiție fizică, dar ținta este sufletul tău.

Dacă nu vei asculta mesajul Evangheliei, poate vei asculta când vei fi pe un pat.

Fi gata să Îl asculți!

         Mereu ne sunt puse în față indicatoare menite să  trezească noi simțuri, tânjiri, aspirații în inima noastră.

Această neliniște, tânjire vagă după ceva ce până atunci nu ai cunoscut, reprezintă un semn evident că El se ocupă de tine.

Pas cu pas vei fi condus.

         Progresezi tu? Îl cunoști mai îndeaproape decât în urmă cu un an?

Niciodată static. Există întotdeauna profunzimi mai mari, glorii mai bogate.

         Ce se întâmplă când refuzăm să creștem?

În dialogul purtat de Isus cu femeia din Samaria, la fântână, nu poate trece neobservată răbdarea Sa. EL răspunde remarcilor ei, schimbărilor de subiect.. le rabdă pe toate.

         Citim în Vechiul Testament despre răbdarea și îndelunga răbdare a Domnului față de poporul Lui. Ce popor nebun! L-au insultat, au scuipat pe Legile Lui, s-au întors către zeii națiunilor păgâne, dar El nu i-a șters din cartea Sa.

S-au întors la El când au dat de necaz, desigur că au făcut-o, lașii, cu toții  suntem ca și ei. Dar bunătatea Sa plină de iubire nu se sfârșește niciodată. El vede ce victime neajutorate devenim în mâinile diavolului și a influențelor sale.

         Dragostea Lui Dumnezeu e neschimbătoare. E absolută. E veșnică.

Dragostea Lui perseverează până când ne atrage în îmbrățișarea acestei iubiri.

Așezarea Temeliei

            Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

        Apostolul Pavel era mândru de această Evanghelie, parcă, în contrast cu uni lideri religioși de azi, ce au rețineri în a o prezenta transparent. De ce oare?

De ce era mândru? Pentru că ea este puterea lui Dumnezeu; ea nu dă greș niciodată, nu vine de la om, ci de la Dumnezeu.

''Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit drept înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. (romani 3:19,20)’’.

        Vestea bună despre calea aleasă de Dumnezeu de a mântui lumea prin Isus Christos; aceasta este tema descrisă de apostolul Pavel în scrisoarea din care face parte textul citat, epistola către romani.

Metoda lui Dumnezeu este ‘’Justificarea prin Credință’’. Dar ce înseamnă acest lucru?

        

        Aceasta este învățătura care ne spune că Dumnezeu a realizat o cale prin care bărbați și femei pot fi salvați și împăcați cu El. Aceasta este în întregime lucrarea Lui.

        Pe baza a ce a făcut în și prin Domnul Isus , iartă fără plată și eliberează de toate păcatele pe toți cei ce cred Evanghelia.

        Dar lucrurile nu se opresc la atât: în același timp acești oameni sunt îmbrăcați cu dreptatea Lui Isus Christos și sunt declarați drepți în fața lui Dumnezeu.

        

        Perfecțiunea lui Isus este pusă în contul nostru, la fel cum starea noastră de păcat și vinovăție a fost pusă asupra Lui când era pe cruce.

Am fost creați – constituiți oameni drepți înaintea Lui. (romani 5:19)

        

        Există învățături prezentate de unele ramuri ale bisericii creștine, învățături ce nu pot fi găsite în Biblie. Unele sunt preluate din tradiții, altele din revelații ulerioare, dar poziția noastră trebuie să fie aceea de a testa orice învățătură prin Cuvânt – Biblia.

        Mesajul despre justificare poate fi găsit de la începutul până la sfârșitul Scripturilor.

Noul Testament este ascuns în Vechiul, și Vechiul Testament este deschis și explicat în Noul.

Domnul Isus prezintă aceeași învățătură: ‘’ Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)

                De ce am nevoie de Evanghelie?

‘’Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri oamenilor..’’

Desigur, prin mânia lui Dumnezeu nu înțelegem o emoție capricioasă și necontrolată, o lipsă de autocontrol, ci este totala aversiune a lui Dumnezeu față de păcat și față de rău.

        Prima nevoie a omului este să-L cunoască pe Dumnezeu, să-L descopere pe El, un Dumnezeu plin de har, plin nu aproape plin, cum spune Luther.

        Lipsa de evlavie stă înaintea nedreptății, pentru că nedreptatea este o consecință directă a lipsei de evlavie. Lumea tratează simptomele și uită de boală; ea se ocupă de anumite manifestări specifice în loc să de ocupe de boală.

        Odată un învățător al Legii s-a dus la Domnul și l-a întrebat care este ce mai mare poruncă: ‘’Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău .. iar a doua asemeni ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’’

Dar nici un om vreodată nu va putea să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, până nu-l iubește mai întâi pe Dumnezeu.

        

        Omul păcătos nu are nevoie de un prieten, ci el are nevoie de un Mântuitor, de acel mântuitor care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Această învățătură nu este iubită de omul modern, lui nu-i place noțiunea de dreptate și sfințenie, și nici disciplina.

        Oameni ce păreau a fi favoriții lui Dumnezeu, atunci când au păcătuit, Dumnezeu i-a 

pedepsit. Lui Moise nu i s-a permis să intre în țara promisă.

Când oamenii refuză să asculte de Dumnezeu și resping legile Lui, crezând

ca pot trăi fără EL, mai întâi Dumnezeu le face un apel; își trimite mesagerii la ei ca să-i oprească, dar dacă ei continuă în căile lor rele, vine o vreme când Dumnezeu le dă drumul, îi lasă în voia lor.

‘’Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?’’

Oricât de moral, idealist sau filantropic poate deveni un om nu contează, dacă nu s-a pocăit printr-o întoarcere la Dumnezeu și printr-o recunoaștere a răzvrătirii și păcatului său, totul îi este nefolositor.

        Oricât ar avansa, oricâte nedreptăți și greșeli ar îndrepta, în fața lui Dumnezeu toate sunt fără valoare, dacă ele nu l-au adus pe om la recunoașterea nebuniei lui de a se depărta de Dumnezeu.

        În al doilea capitol al epistolei către romani, apostolul Pavel se adresează unei categorii de oameni ce se considerau mântuiți pentru ca aparțineau unui grup select, făceau parte din poporul căruia Dumnezeu îi încredințase legea Sa, aveau chiar și un semn extern – circumcizia – credeau că un semn exterior îi face copii ai lui Dumnezeu, argument demolat de Pavel: ‘’Iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimi, în duh, nu în slovă.

        Ai Legea? Dacă o poți ține vei fi mântuit, le spune Pavel.

Mulți se înșală crezând că atâta timp cât nu au comis fapta sunt nevinovați, dar Domnul Isus învață că și pofta și dorința păcătoasă este la fel de condamnabilă ca și fapta.

În momentul în care înțelegi cu adevărat ce spune Legea, rămâi fără cuvinte: ‘’orice gură va fi astupată.’’

Nu ești creștin dacă nu ai fost redus la tăcere.

                Evanghelia este directă!

        Omului trebuie să i se închidă gura; tot timpul el îl critică pe Dumnezeu și stabileste ce ar trebui să facă și ce nu.

Fariseul cu dreptatea proprie și omul modern cu o moralitate deosebită, care nu au nevoie de ispășire, își afirmă realizările.

Dar, în fața lui Dumnezeu întreaga lume e vinovată.

        De la început Dumnezeu știa că Legea nu va putea fi ținută perfect de nimeni, și nici nu a intenționat vreodată ca aceasta să fie instrumentul prin care sa fim mântuiți, ci prin lege primim ‘’cunoștința deplină a păcatului’’.

Funcția Legii e să definească păcatul, să arate natura lui, și să ne lase fără scuză, dependenți total de cruce, de adevăratul mântuitor: Isus Christos.

Obiectivul Legii e să-i arate omului că nu se poate mântui singur prin efortul personal.

Odată ce omul înțelege Legea și înțelesul ei spiritual știe ca nu o poate ține. Este neputincios.

                Legea cere perfecțiune!

Înțelegem acum de ce se bucură și se laudă Pavel cu această Evanghelie, care proclamă că, ‘’cel drept va trăi prin credință’’, pentru că nimeni nu va fi justificat înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Dumnezeu dincolo de perdea

          În Eden, după episodul înșelării Evei, și păcatul lui Adam, Dumnezeu coboară și îl caută pe om.

În prezent, ni se spune că Dumnezeu se ascunde în spatele perdelelor, a pereților sau sub anumite haine, iar pentru a-I vorbi, ai nevoie de ajutor, de intermedieri și intermediari; nu pare a fi același Dumnezeu totuși...

          După creație, Adam a fost așezat în Eden, loc unde Dumnezeu își vizita prietenul și stătea de vorbă cu el.

Păzitorul grădinii era omul, Adam, primul Adam.

       

Se povestește că într-o zi Dumnezeu își pierde prietenul pentru că acesta oarecum nu reușește să păzească ce i s-a încredințat, acest lucru fiind primul dintr-o serie de evenimente care au dus la ruperea relației celor doi: Dumnezeu și omul; mai mult, omul a ajuns pe o poziție ce-i oferea statutul de inamic al lui Dumnezeu.

          Dar Dumnezeu nu era deloc surprins de acest lucru; El știa dinainte totul și avea chiar un plan prin care această prietenie să fie restaurată.

          În acel plan, scria că omul va fi smuls din locul în care se va găsi, și apoi așezat într-o altă ’’grădină’’ unde se v-a odihni de toate faptele lui, de toate încercările și luptele de a deveni mai bun, suficient de bun pentru a câștiga în vre-un fel aprecierea și favoarea lui Dumnezeu.

          Porțile acestei grădini au fost așezate înainte de întemeierea lumii și sunt păzite de însuși Dumnezeu, pentru că a promis că nimic nu îi va smulge din mâna Sa pe copiii lui.

          Dacă în prima grădină, Eden, păzirea grădinii era responsabilitatea lui Adam, și relația omului cu Dumnezeu, Tatăl lui, depindeau de acțiunile omului, în cea de-a doua grădină, relația omului cu Dumnezeu are la temelia ceea ce a făcut al doilea Adam – Isus, prin renunțarea la Sine, pentru om - răscumpărarea prin cruce.

          Mai mult decât prieteni, am fost înfiați de acest Tată, lucru contestat încă de natura umană, dar siguranța și certitudinea acestei înfieri nu a mai fost lăsată în mâinile slabe și tremurând ale omului, nici la îndemâna legilor omenești efemere, ci stă având o bază de neclintit - jertfa perfectă a lui Iisus Hristos, adusă odată pentru totdeauna, și prin care cei înfiați am fost făcuți perfecți odată pentru totdeauna.

Dumnezeu ne-a înfiat o dată, dar pentru totdeauna.

De acum să umblăm, dar ca fii ai luminii.