Prin ochii Lui

     Văd , văd  niște  oameni umblând , dar mi se par ca niște  copaci.

    Câtă  vreme era orb, acest om avea fericirea lui, poate.. lui nu-i era dor să  privească  cerul senin după  furtuna ce tocmai  a  trecut, dar.. acum..  are ochii  deschiși, acum.. nu mai e orb..

     Nefericirea lui e tocmai în  faptul că  nu mai e orb, dar nici nu vede.

      Cu cât o religie este mai vagă cu atât  este mai confortabilă .

Imagini și  contururi clare,  cer poziții  clare și  decizii clare.

      Nu există  nimic mai inconfortabil ca și adevărurile  tranșante  ale Bibliei, pentru că  acestea cer și  așteaptă  decizii clare, altfel.. te trezești  ca și  orbul după  prima atingere..  nefericit.

       Dacă am accepta în  întregime  Adevărul  Scripturilor, apropiindu-ne de El ca niște  copilași  gata să  creadă și  să  asculte tot, realizându-I valoarea,  lăsându-L să  ne  încălzească  inimile amorțite de gerul nepăsării..      atunci voalul ce ne acoperă  ochi  s-ar topi într-o  clipă.

      Altfel...

      E ca și  cum ai fi creștin, numai cu jumătate  de inima - om viu însă  cu jumatate de inimă  nu am vazut, e nevoie de una întreaga  să  fi viu.
      Să  cunoști  atât  Adevăr încât  să  nu mai fii orb, dar nu destul ca să  vezi și  să  fii  plin de bucurie.

       Voalul ce-mi acoperea ochii a căzut, acum privesc cu fața  descoperită , și ca într-o  oglindă, văd..  Văd  gloria Lui.
      Nu doar ochii și-au găsit  vindecarea, dar și inima vede acum, fiind plină  de lumină, lumină  în  care se reflectă  strălucind chipul Lui.
      Și  greutățile  de acum.. le văd , le văd  lucrând, le  văd  cum fac să  strălucească  tot mai mult chipul Lui în  inima mea.

      Odata  priveam si vedeam oamenii ca pe niste.. oricum , dar nu-L vedeam pe El oglindindu-se  in chipul lor, nu ei, eu..  eu aveam intai  nevoie de a doua atingere a lui Isus. Poate si tu?

      O zi te simti crestin, crezi, te bucuri putin, apoi se intampla ceva si  iti spui: daca eram crestin nu as fi avut aceste ganduri..

      Nefericirea ta e tocmai ca.. nu mai esti orb, cunosti suficient adevar ca sa nu te mai poti bucura de lume, dar nu  destul ca sa  fii plin de viata. Ceva lipseste, si nu stii ce.

      Poate ca ochii tai nu au fost creati ca sa te privesti prin ei devenind  suficient de bun si  credincios  ca El sa te accepte si sa iti spuna: "fiule".

      Ochii tai au fost creati sa  vada cum Mielul lui Dumnezeu  duce orbirea, mediocritatea si deznadejdea ta pe un deal, si acolo le tintuieste pe lemn.. chiar daca.. acelasi cui a tintuit si mainile Lui..
    
     Pe un deal, o fereastra s-a deschis in cer,   in care te vezi, dar prin ochii Lui acum, clar : curat, sapat in palmele Lui..