Calul troian

      "..au trăit fericiți până la adânci bătrâneți."
Acestea sunt de obicei ultimele cuvinte într-un basm, lăsând parcă loc imaginației noastre să vadă ce a urmat - de obicei ne imaginăm o viață perfectă și un cer veșnic senin.

      

      În viața pământenilor însă rămânem uimiți de multitudinea nuanțelor pe care problemele le pot lua.

      Cei ce așteptăm să trăim ca și creștini un basm, suntem primii la care ne cade cerul în cap, mai rău de atât fiind doar cei ce așteaptă să plutească  de pe un norișor pe altul,  iar altul nu mai e.

      Viața se comportă ca și un ceas deșteptător, ne întrerupe somnul și visele; câteodată înțeleg de ce mulți refuză să se trezească. Alții refuză să trăiască în lumea oamenilor mari, pentru că aici totul e lipsit de culoare, totul în afară de ambalaje.

      A fi un bun creștin presupune a spune și altora despre această viață și, vrând să dovedim cât de buni creștini suntem, luăm Evanghelia și o punem într-un ambalaj viu colorat, strălucitor, iar prețul... prețul e mic, ieftin..

       Inducem în eroare cu bună știință, transformând Evanghelia Păcii într-un fel de "cal troian", un dar primit de la zei.. un dar pe care apoi îl plătim scump însă.

      

      Cumpărăm o evanghelie vândută ieftin și asta ne face orbi la măreția și valoarea ei reală, ne simțim săraci, nefericiți și  mizerabili  chiar  având lucrul cel mai scump..

      Cumpărăm o Evanghelie incompletă, una care să satisfacă foamea noastra de a ști, de a simți sau de a face, și, deși ea ne provoacă să-i răspundem cu tot ce suntem, cu fiecare celulă , devenim selectivi, nu dorim să ne schimbăm  prea mult perspectiva .

      Cumpărăm o evanghelie-basm, și o vreme ne simțim alintați și  consolați, ceea ce ne dă o stare de mulțumire. Ce altceva ți-ai putea dori?
      

      Pe cât de mulțumit și liniștit poți fi o vreme, pe atât de sigur  să fii că vine o zi în care  vei întâlni  circumstanțe care nu te vor alinta, iar tu nu ai învățat niciodată  despre așa ceva.

     

     Pe cât de mulțumit  ești de cunoștințele tale despre adevăr, despre Evanghelia ce deseori ai apărat-o, pe atât de sigur să fii că într-o zi nu îți va folosi la nimic, una e să dezbați adevărul și alta e să umbli în lumina lui, una e să fii interesat de viața nouă și alta e să fii pătruns de ea.

      Îți mai amintesti ziua când ai decis să adopți creștinismul? acest dar..?  Nu mică ți-a fost uimirea când ai văzut că începe să semene tot mai mult cu acel cal troian.. care avea darul... morții în el.

     Nu poți adopta creștinismul, el te adoptă pe tine.

      A vedea adevărul, complet,  înseamnă să fii mișcat de el și să-l iubești; apoi îl vei simți și din acel moment singura ta dorință va fi să îl trăiești.

Evanghelia este adevăr, un adevăr complet.

      Un adevăr al minții, un adevăr al inimii, un adevăr ce poate fi trăit.
 Chiar dacă  pare, nu e un basm, e doar adevărul  de fiecare zi pentru cei ce au fost  înfiați de Adevăr.

      Cine a spus că problemele pot porunci bucuriei să plece din inima ta?
Poate că "au trait fericiți" nu e un basm pentru cei ce suntem străini aici, pentru cei ce ne bucurăm chiar și în necazurile noastre știind că acolo dobândim răbdarea, care îmbrățișează biruința, iar biruința aduce speranță, dar speranța aceasta nu înșală. 

       Christos în noi, nădejdea slavei.