Trezirea

      Adjudecat!

 Postul a fost ocupat. De azi inainte vei fi dumnezeu cu norma intreaga, si te vei ocupa de toate problemele noastre, nu vei face insa nimic fara permisiune.

      Cam asta e ceea ce ii spunem deseori prin modul in care traim si gandim: Doamne, iti facem un serviciu, dar nu uita sa fii recunoscator, te lasam sa ne fi dumnezeu, dar ai grija sa fi de treaba!

       Am crescut auzind vorbindu-se despre trezire,       nu-mi amintesc totusi sa ma fi lamurit nimeni ce inseamna asta in realitate.

“Este ceasul sa va treziti in sfarsit..” sau poti astepta sa fi trezit; oricum ai alege, inseamna ca dormi!

      Uneori ori traim momente de exaltare umbland cu Dumnezeu, si ne place, simturile naturale isi primesc tributul, si devin apoi tot mai flamande, alergandu-ne tot mai mult pentru a-si potolii foamea tot mai mare. 

      Asta e trezirea spunea cineva, vrem o trezire care ne face sa ne simtim bine, si daca

Dumnezeu nu se descurca, il vom ajuta noi, orice, doar sa fie potolita foamea aceasta .

Prin simturi umblam cand traiam in firea noastra pamanteasca , spune apostolul Pavel, dar acum..

Trezirea esti tu! Dar costa!

 

     Pe oricine intrebi, toti stiu azi cum ar trebui condusa tara, ce ar trebui sa faca vecinul, cum ar trebui sa fie biserica, ce ar trebui sa faca Dumnezeu, uitand ca EL este Dumnezeu, si El nu poarta ochelari, nici aparat auditiv, nici carja, si nici nu adoarme la volan.

     Ar fi de bun augur o intrevedere, doar intre tine si... El, poate aflam cine pe cine trebuie sa asculte.

Intra.

      “Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale? De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?

      Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

       Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

      Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? Are ploaia tată?            

       Cine dă naştere picăturilor de rouă?

      Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

Iti inalti tu glasul pana la nori ca sa chemi sa te acopere rauri de ape?

Poti tu sa arunci fulgerele ca sa plece? Iti zic ele: iata-ne?

      Uimit? Eu da!

 Nu am reusit sa raspund la nici o intrebare, dar ma simt onorat sa ii spun Tata.

Trezirea nu inseamna sa simti mai mult, nici sa faci mai mult, ce sa ii semeni Lui mai mult, sa Il cunosti pe EL, iar cunoscandu-L il vei iubi, si te vei cunoaste si pe tine.