Trezirea

      Adjudecat!

 Postul a fost ocupat. De azi înainte vei fi dumnezeu cu normă întreagă și.. te vei ocupa de toate problemele noastre, nu vei face însă nimic fără permisiune.

      Cam asta e ceea ce Îi spunem deseori prin modul în care trăim și gândim: Doamne, îți facem un serviciu, dar nu uita să fii recunoscător, te lăsăm să ne fii dumnezeu, dar ai grijă să fii de treabă!

       Am crescut auzind vorbindu-se despre trezire,       nu-mi amintesc totuși să mă fi lămurit cineva ce înseamnă asta în realitate.

“Este ceasul să vă treziți în sfârșit..” sau poți aștepta să fii trezit; oricum ai alege, înseamnă că dormi!

      Uneori trăim momente de exaltare umblând cu Dumnezeu și ne place asta, simțurile naturale își primesc tributul și devin apoi tot mai flămânde, alergându-ne tot mai mult pentru a-și potoli foamea tot mai mare. 

      Asta e trezirea spunea cineva, vrem o trezire care ne face să ne simțim bine și dacă 

Dumnezeu nu se descurcă, îl vom ajuta noi, orice, doar să fie potolită foamea aceasta.

Prin simțuri umblam când trăiam în firea noastră pământească , spune apostolul Pavel, dar acum..

Trezirea ești tu! Dar costă!

 

     Pe oricine întrebi, toți știu azi cum ar trebui condusă țara, ce ar trebui să facă vecinul, cum ar trebui să fie biserica, ce ar trebui să facă Dumnezeu, uitând că EL este Dumnezeu și El nu poartă ochelari, nici aparat auditiv, nici cârje și nici nu adoarme la volan.

     Ar fi de bun augur o întrevedere, doar între tine și... El, poate aflăm cine pe cine trebuie să asculte.

Intră.

      “Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? 

 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei? Când i-am făcut haină din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?

 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?

      Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului?

 Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

       Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

      Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? Are ploaia tată?            

       Cine dă naştere picăturilor de rouă?

      Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

Îți înalți tu glasul până la nori ca să chemi să te acopere râuri de ape?

Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: iată-ne?

      Uimit? Eu da!

 Nu am reușit să răspund la nici o întrebare, dar mă simt onorat să îi spun Tată.

Trezirea nu înseamnă să simți mai mult, nici să faci mai mult, ci să îi semeni Lui mai mult, să Îl cunoști pe EL, iar cunoscându-L Îl vei iubi, și te vei cunoaște și pe tine.